Fără măhramă
Spune că eşti sora mea
1:1♦„Spune rogu-te ca esti sora mea” (Geneza 12:13). Asa a discutat Avram cu Sarai, când ei erau tineri si frumosi si se aflau in Egipt inaintea lui Faraon.
Sarai, desi era stearpa, fiind foarte tânara si frumoasa, Avram ar fi fost in primejdie de moarte daca Egiptenii ar fi stiut ca era nevasta lui.
Sarai, desi era stearpa, fiind foarte tânara si frumoasa, Avram ar fi fost in primejdie de moarte daca Egiptenii ar fi stiut ca era nevasta lui.
„Când era aproape sa intre in Egipt, a zis nevestei sale Sarai: Iata stiu ca esti o femeie frumoasa la faţă. Când te vor vedea Egiptenii vor zice: Aceasta este nevasta lui, si pe mine ma vor omorî, iar pe tine te vor lasa in viaţă”.
Când au ajuns Avram cu Sarai in Egipt, egiptenii au vazut ca Sarai era foarte frumoasă (Geneza 12:11-14).
1:2♦ Dar Sarai era stearpa, n-avea copii deloc (Geneza 11:30) si totusi fiind atât de tânără si de frumoasa, metabolismul ei o îndemna la pofte tineresti.
Avram stia asta. Si el era tânăr. Avea si el pofte tineresti. Cu toate astea, mostenitori nu avea. Zicând ca Sarai era sora lui, el risca sa o piardă si s-o ia un egiptean de nevastă. Ceea ce s-a si intâmplat. Chiar Faraon a luat-o de nevastă, in casa si în patul lui.
1:3♦ Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon si casa lui, din pricina ei.
Atunci Faraon a chemat la el pe Avram si i-a zis: „Ce mi-ai facut? Pentru ce nu mi-ai zis ca-i nevasta ta? De ce ai zis: „este sora mea” şi am luat-o astfel de nevasta?” (Geneza 12:17-19).
1:4♦ Nu se stie daca Avram ar fi avut de suferit din cauza faptului ca Sarai a lipsit din cortul lui o vreme, stiind prea bine ca o femeie asa frumoasa ca ea, ar fi fost imposibil sa nu stârneasca pofte tineresti lui Faraon.
Totusi asteptarea până la redobândirea preafrumoasei lui sotii, înapoi în aşternutul lui, i-a fost încununata de succes.
„El era foarte bogat în vite, în argint si în aur” (Geneza 13:2).
1:5♦ Sa presupunem ca vârsta lui Avram era de 30 ani iar Sarai ar fi avut 20 ani.
Diferenta era sigur de 10 ani.
Desi Sarai putea sa-i fi fost nevasta de când avea 15 ani. Atunci Avram ar fi avut doar 25 ani. Cu certitudine ca amândoi erau foarte tineri, plini de pofte tineresti.
1:6♦ Dar timpul trecea aparând fenomenul imbatrânirii.
Mai întâi ridurile de pe feţele lor, apoi ceva fire albe de păr, chiar încarunţirea.
Sarai nu mai avea nici rânduiala femeilor depăsind o limita de vârstă când, chiar daca ar fi fost fertila, cu ani în urmă, acum în mod evident si logic, si raţional, n-ar mai fi avut cum sa zămislească. Din frumuseţea ei de odinioară rămăsese doar amintirea. Imbătrânea si se consola cu idea ca asa o lăsase Dumnezeu, o neputincioasa de a naşte copii.
1:7♦ Avraam deasemeni nici nu stia daca era viril sau nu. Incepuse sa oboseasca de atâta asteptare fără să apară nimic la orizont. Totusi a rămas tare în credinţă.
Dumnezeu îi făcuse o promisiune si stia că nu minte. Doar l-a vazut aievea in faţa lui de câteva ori in viată. Prima data când era tânar si fara experienţă: „Domnul zisese lui Avram: Iesi din ţara ta, din rudenia ta si din casa tatălui tău, si vino în ţara în care ţi-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvânta” ( Geneza 12:1-2).
1:8♦ Odata ajuns în Canaan, Domnul S-a aratat din nou lui Avram si i-a zis: „Toata ţara aceasta o voi da seminţiei tale” (Geneza 12:7).
Toae aceste promisiuni Avram le-a ţinut minte, numai că el vedea destul de lămurit ca din el, si din Sarai, nu apărea nici un moştenitor. Ori ca să umpli o ţara asa de mare, ar fi trebuit ca din el să răsara cel putin vre-o 10 copii, pâna la vârsta când iata aproape era un boşorog.
Toae aceste promisiuni Avram le-a ţinut minte, numai că el vedea destul de lămurit ca din el, si din Sarai, nu apărea nici un moştenitor. Ori ca să umpli o ţara asa de mare, ar fi trebuit ca din el să răsara cel putin vre-o 10 copii, pâna la vârsta când iata aproape era un boşorog.
Poate că-i trebuia un baston ca să se sprijine în el.
1:9♦ Deja avea 75 ani, iar Sara avea si ea 65 ani, când o nouă făgăduinţă avea sa primeasca de la Dumnezeu. „Iţi voi face samânta ca pulberea pamântului de mare, asa că dacă poate număra cineva pulberea pamântului, si samânta ta va putea fi numărata” (Geneza 13:16).
Dar Avram părea destul de nerabdator zicând: „Doamne Dumnezeule ce-mi vei da? căci mor fara copii... Iata ca nu mi-ai dat samânţă si slujitorul născut in casa mea Eliezer din Damasc va fi mostenitorul meu”.
Atunci Cuvântul lui Dumnezeu i-a vorbit astfel: „Nu el va fi mostenitorul tău ci cel ce va iesi din tine, acela va fi mosternitorul tău. Uită-te spre cer, si numără stelele dacă poţi sa le numeri. Asa va fi samânta ta.
Avram, cu toata vârsta lui înaintată, l-a crezut pe Dumnezeu si Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire” (Geneza 15:2-6).
1:10♦ In timpul somnului adânc care căzu peste Avraam, Domnul i-a zis: „Sa sti hotarât ca samânta ta va fi straina intr-o ţara (Egipt) acolo va fi robita timp de 400 de ani” (Geneza 15:12-13).
Dar daca ne amintim bine, Domnul Dumnezeu trimisese un somn adânc si peste Adam ca s-o extraga pe Eva din el ( Geneza 2:21-22). Aceasta presupune ca s-a facut o operatie fara anestezice pentru a scoate o coasta din care a rezultat femeia. In aceste conditii este lesne de inteles ca si Avraam a suferit ceva asemanator, numai ca nu i s-a scos o coasta intrucât acesta o avea deja pe Sara de nevastă.
1:11♦ Din Avram s-a scos „UMBRA lucrurilor viitoare”, adica ceea ce urma sa se implineasca mai tirziu, dar încă nu era vizibil.
Dumnezeu a facut mai întâi lucrurile care nu se văd, si apoi a extras din ele, lucrurile care se văd. Asadar fagaduinta dată lui Aavram, privitor la samânta sa, făcea parte din lucrurile care nu se văd, dar care trebuiau crezute, pentru ca să se implineasca.
1:12♦ In ciuda vârstei inaintate, Avram asteapta sa vada minunea promisa, cu rabdare.
Trec asa peste el si Sarai încă vre-o 10 ani si nimic. Nici un semn ca Sarai ar ramâne insarcinată. Ea avea deja 75 de ani si Avram 85 ani. De aceea Sarai îi propune lui Avram să se împreuneze cu Egipteanca Agar, care era roaba lor (Geneza 16:2), cu gândul ca poate de la ea, Avram va avea un mostenitor.
Cu ocazia asta, când implinise virsta de 86 ani, lui Avram i se nastea pruncul Ismail (Geneza 16:16). Asa a aflat si el ca era viril, si ca nu era un impediment in calea procreării.
1:13♦ Si a mai trecut 13 ani peste Avram si Sarai, aflând că Ismail nu era fiul făgăduinţei. Astfel când a fost Avram in vârstă de 99 ani si Sarai de 89 ani, Domnul iarăşi îi vorbeste astfel: „Eu sunt Dumnezeul Cel Atotputernic, umblă inaintea Mea si fii fara prihană. Voi face un legamânt între Mine si tine, si te voi înmulti nespus de mult, vei fi tatăl multor neamuri. Nu te vei mai numi Avram ci Avraam, sa nu mai chemi Sarai pe nevasta-ta, ci numele ei sa fie Sara. Eu o voi binecuvinta si iti voi da un fiu din ea” (Geneza 17:1-16 Fapte 7:5-6).
1:14♦ Este interesant când face Domnul promisiuni lui Avraam. Exact când era boşorog de 99 ani. Parca era culmea ironiei. De aceea si Avraam in gândul lui şi-a zis: „Sa i se mai nasca, oare, un fiu, unui barbat de 100 de ani? Si sa mai nasca, oare, Sara la 90 de ani? Si gândindu-se la Ismael, care deja avea 13 ani de viaţă, fiind un baiat destul de măricel, a zis: „Sa traiasca Ismaiel inaintea Ta! Dar Dumnezeu a zis: „Cu adevărat nevasta-ta Sara va naste un fiu si îi vei pune numele Isaac!” (Geneza 17:17-19).
1:15♦ Era o adevarata nebunie sa crezi asa ceva la o asemenea vârstă.
Daca i-ar fi făcut promisiunea asta altcineva decât Dumnezeu, ar fi fost o aberatie ca si cum ar fi fost o bataie de joc, ori o glumă. Dar nu. Era chiar Dumnezeu Acela care promitea asa ceva.
Oare a cât-a oara?
Era atât de obositor să stărui într-o credinţă searbădă, la prima vedere, când toate păreau exact invers. Parca era o promisiune deşartă.
2
2:1♦ Si totusi Dumnezeu nu poate să mintă, pentru că din gura Lui iese numai adevar, si EL nu se face de ruşine. La porunca Lui, Marea Rosie s-a despicat în două. Dar Avraam n-avea sa afle asta niciodata. Totusi el stia ca Domnul l-a facut pe om si tot EL a nimicit atâta populatie la potopul lui Noe. Tot Dumnezeu era Acela care a repopulat pamântul asfel încât exista chiar si Avraam.
2:2♦ Dumnezeu era Olarul iar omul era lutul modelat în mainile Lui. La Dumnezeu era totul posibil. Avraam nu tăgăduia aceasta. Totusi, vârsta, zbârciturile de pe obrajii lui si a nevesti-si, povara batrâneţii atât de înaintate, toate demonstrau contrariul.
Dar iata ca mostenitorul care nici nu se zămislise încă, avea si un nume, „Isaac”.
Pai daca avea nume, mai trebuia sa fie extras din lucrurile care nu se văd, si sa-si facă aparitia in lucrurile care se văd, pentru a se manifesta. Cum se va facea aceasta, el nu stia. Si nici Sara. Important era ca stia chiar Dumnezeu. Ei doar trebuiau să creadă, si era suficient.
2:3♦ La stejarii lui Mamre, pe când batrânul Avraam şedea la uşa cortului său „iata ca trei barbati stateau in picioare lîngă el. Unul dintre ei a zis: „La anul pe vremea aceasta Ma voi întoarce negreşit la tine, si iata ca Sara nevastă-ta, va avea un fiu” (Geneza 18:1-10).
2:4♦ Dar Avraam si Sara erau foarte batrâni, înaintaţi in vârstă, si Sarei nu-i mai venea rânduiala femeilor. Asfel ca Sara a râs în sine zicând: „Acum când am imbatrânit, sa mai am eu pofte? Domnul meu deasemeni este batrân”.
Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara zicând: „Cu adevarat sa mai pot avea copil eu care sânt batrână? Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Ma voi întoarce la tine si Sara va avea un fiu” (Geneza 18 :11-14).
2:5♦ Doar un copil care încă-i prea mic, putea crede povesti din astea, de domeniul basmelor.
De aceea Sara îsi râdea în sinea ei. Ea femeie batrâna, cum sa creada asa ceva? Nu era copilă.
2:6♦ Dumnezeu dupa ce a negociat cu Avraam despre nimicirea Sodomei si Gomorei, a plecat, si i-a lasat pe amândoi la fel de batrâni si neputinciosi de a avea mostenitori.
Dar timpul trecea nemilos peste Avraam si Sara. Ei înaintau in vârstă si nicidecum nu dădeau înapoi. Si cum erau ei la vârsta aceea, au simtit nevoia de a se muta in ţara de miază-zi, sa locuiasca ca straini în Gherar.
Abimelec era Impăratul Gherarului.
2:7♦ Avraam zicea despre Sara nevasta-sa că „Este sora mea”. S-a temut să spună ca este nevasta-sa, ca să nu il omoare din pricina ei. Abimelec a trimis si a luat-o pe Sara în intenţia de a se casători cu ea (Geneza 20:1-2).
2:8♦ Si totusi Sara avea aproape vârsta de 90 ani, si dacă calculăm bine se pare că Abimelec era foarte tânăr, deoarece când Isaac împlinea 40 ani (abea se casatorise cu Rebeca) si nimereşte la acelaş Abimelec, fiind nevoit si el la rindu-i, să zică despre Rebeca că este sora lui, si nicidecum nevastă-sa. „Când îi puneau oamenii locului aceluia, întrebari cu privire la nevasta lui, el zicea: „Este sora mea, căci îi era frica sa spuna ca este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oameni locului aceluia, fiindcă Rebeca era foarte frumoasă la chip” (Geneza 26:7).
2:9♦ Deci si Isaac, care avea peste 40 ani, ca si Avraam când avea aproape 100 ani, se temeau pentru vieţile lor, din pricina femeilor lor. Este clar că atunci, când Avraam era tânăr si fiind in faţa lui Faraon, se temea pentru viaţa lui din cauza frumuseţii Sarei, dar acum la o vârstă atât de înaintată de ce oare îsi mai facea griji? Nu mai trebuia sa fie ingrijorat. Cine se mai uita la o babă de aproximativ 90 ani?
2:10♦ Abimelec, un puştan pe vremea aceea, poate de 20 ani, fiind împărat, i-a placut de Sara atât de mult incât a luat-o la el ca nevastă, stiind că-i sora lui Avraam, după cum i se spusese.
2:11♦ Se pune intrebarea, cum de un bărbat atât de tânăr, plin de viaţă, cum era Abimelec, sa se mai uite la o femeie trecută, sătula de zile, ridată si zbârcită, si aproape de sfârsitul zilelor, ca s-o mai ia de nevastă?
Poate că dacă Abimelec n-ar fi fost Impărat, ci un sărăntoc, ar fi recurs la asemenea gest pentru interese materiale, stiind ca Avraam era destul de bogat. Dar Abimelec era mult prea bogat, ca Impărat, faţă de Avraam. Oare este ceva misterios? Să ramână doar o taina? Nicidecum.
2:12♦ Sara era din nou foarte frumoasă si tânără, iar soţul ei Avraam deasemenea foarte tânăr.
Dumnezeu i-a întinerit prin schimbarea numelor lor si prin mutarea dintr-un loc în altul, numai si numai sa le revină poftele tineresti.
Dar Sara a mai suferit o modificare. Nu mai era stearpă. Domnul a lucrat de aşa natură că Abimelec nu s-a atins de Sara, în schimb a încuiat pântecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec, din pricina Sarei, nevasta lui Avraam (Geneza 20:3-18).
2:12a♦ Recapitulăm doar un pic.
Avraam si Sara, înainte de a ajunge în Gherar la Abimelec, au suferit o transformare. Ei fiind zidire Dumnezeiasca, au fost restauraţi (ca orice altă zidire ce se poate restaura) de la data când ei se căsătoriseră. Timpul a fost dat înapoi... a fost cercetat proiectul original din ceruri (unde trupurile nu îmbatrânesc si nu cunosc naşterea, nici creşterea din pruncie) si au fost reconditionaţi. Reamintesc că în ceruri este „Acolo unde nu există durere, nici întristare, nici suspin, si unde este tinereţe fără batrâneţe si viaţa fără de moarte”. Prototipurile umane sunt Acolo vesnic în lucrurile care nu se văd. Propietarul dosarului cu proiectul fiecărui om este chiar Dumnezeu.
2:13♦ Rezultă că atunci când s-a nascut Isaac, Ismael avea 14 ani, Sara 90 ani si Avraam 100 ani. Dar Sara arăta ca de 15-20 ani, iar Avraam de 25-30 ani. Aproape că nu exista diferenţa de vârstă între Ismael si parintii săi. Asta referitor la tinereţea de pe chipurile lor care se manifesta vizibil.
Totusi este scris ca Avraam era in vârsta de 100 ani la nasterea fiului său Isaac (Geneza 21:5).
2:14♦ Deci Sara si-a recapatat nu numai tinereţea si rânduiala femeilor, dar avea si putere de a zămisli, ca sa apară sentimentul matern. Ea a nascut, a alăptat, ca orice mămică normală, a legănat, a înfăşat, a spălat scutecele propriului copil, a cântat ca să-l adoarmă, a fost duioasă, a spus poveşti, l-a ascultat pe copil gângurind, chiar l-a împăcat când plângea...
Este extraordinar ce schimbare fantastică!
Dumnezeu este cu adevarat Minunat si Atotputernic.
Sara l-a vazut pe Isaac cum creştea si se implineşte ca bărabat, dar nu l-a văzut casătorit cu Rebeca, pentru că moare cu 5 ani mai înainte, când Isaac avea 35 ani.
2:15♦ Avraam însă, fiind si el atât de întinerit, nu a suportat singurătatea si, si-a mai luat o nevasta numita Chetura, care îi mai naşte alţi 6 copii (Geneza 25:1-2).
Asta presupune ca Avraam s-a casatorit imediat ce l-a vazut pe propriul fiu Isaac căsătorit cu Rebeca. Adica aproximativ pe la vârsta de 140 ani. O vârstă apreciabila pentru a te căsători, si sa fii atât de viril ca bărbat, încât nevasta să dea nastere la încă 6 copii. Atunci rezulta ca si nevasta de-a doua, Chetura, n-avea cum sa fie batrână. In mod sigur avea rânduiala femeilor. Era fertilă. Ea nu s-a uitat la vârsta înaintată a lui Avraam, ci la tinereţea lui si cât de plin de viaţă era.
2:16♦ Avraam nu era la sfârsitul zilelor. El a avut posibilitatea sa-i vada si pe cei 6 copii căsătoriti, pentru ca el a trait 175 ani.
Clar ca Domnul nu numai ca adaugă la anii de viaţă, da chiar si poate întineri omul.
Oare câţi Ingeri ai lui Dumnezeu au lucrat la renovarea Templului numit Avraam, de l-a facut sa arate atât de tânăr si de chipeş?
Deasemeni si la Sara, cum de a infrumuseţat-o într-atât şi a întinerit-o, încât Abimelec să se îndragostească de ea?
Clar ca Domnul nu numai ca adaugă la anii de viaţă, da chiar si poate întineri omul.
Oare câţi Ingeri ai lui Dumnezeu au lucrat la renovarea Templului numit Avraam, de l-a facut sa arate atât de tânăr si de chipeş?
Deasemeni si la Sara, cum de a infrumuseţat-o într-atât şi a întinerit-o, încât Abimelec să se îndragostească de ea?
Toata Lauda pentru Domnul. Toata Slava sa fie a Domnului. Domnul Dumnezeu Tatal Ceresc, fie binecuvântat si proslavit în Numele Domnului Isus Hristos, in veci de veci. Amin
No hay comentarios:
Publicar un comentario