Liniştea dinaintea furtunii

aaccent | Just another WordPress.com site

Fără măhramă

Liniştea dinaintea furtunii

Dedicaţie pentru un prieten care nu-l acceptă pe Zacheu

1:1♦ Legea nu permite să te tocmeşti cu ea. Dacă Legea încriminează o anumită faptă ca fiind infracţiune, ea prevede şi pedeapsa funcţie de gravitatea faptei. Legea nu permite ca fapta săvârşită cu intenţie sau din culpă, să fie iertată nici trecută cu vederea. Legea doar deschide noi porţi de sancţiuni şi osândire.

Unde, şi în ce fel de cod legal, s-a mai văzut vre-odată ca o infracţiune dovedită, să fie condamnată la IERTARE? 

Legea nu prevede nimic pentru a scăpa de consecinţele premergătoare osândirii.

Dar vei afla ca exista Unul pe care tu Îl aşteptai. EL există. EL poate să te repare şi să-ţi ierte greşalele. Atunci vei constata că Legea este expirată, ieşită din termenul de valabilitate, alterată, anulată şi moartă din toate punctele de vedere. Condiţia e să fii al Lui. Dacă nu eşti al Lui, doar vei afla de EL.

1:2♦ Autorităţile lumii acesteia doar aplică Legea măcar că cei care se folosesc de ea, orcând pot fi osândiţi şi ei, la rândul lor, de aceeaşi Lege.

Legea nu ştie ce este aceea iertare decât dacă vine Legiuitorul care zice că tu esti iertat şi considerat neprihănit. Abea în aceste condiţii Legea nu mai are putere, devine neputincioasă şi nu te mai osândeşte.

Tu doar trebuie să fii conştient de ceea ce Domnul ţi-a oferit în dar. Adică Jertfa Lui de la Calvar acolo unde EL a ridicat păcatul lumii. EL a facut-o şi pentru tine, măcar că nu-ţi aminteşti să fi existat pe atunci. Tu multumeşte-i Domnului ca te-a iertat şi vrea să faci doar voia Lui. EL te va călăuzi în toate cele. Condiţia este să fii mădular în EL. Tu eşti în mâna Lui şi poate nici n-ai băgat de seama. Domnul vrea ca tu să fii conştient de asta. EL te trece prin greutaţi în mod special pentru ca îndată ce devii conştient de tot cei rău, să poţi deosebi Binele. Si Binele este doar Unul singur (Marcu 10:18   Matei 19:7   Luca 18:19).

1:3 ♦ Lumea a trebuit trecută prin rău ca să-şi dea seama de Bine. Dar lumea ţinută atâta timp în robie, s-a obişnuit în felul acesta încât nu mai ştie ce să facă cu slobozenia. Iar cei care nu sânt mădulare în Domnul nici n-o acceptă. Ei, măcar că nu pot respecta Legea, o îmbrăţişează şi o propovăduiesc ca şi cum ea ar fi cheia mântuirii lor. Şi oricât le-ai arăta versetul care zice: „Voi, care voiţi sa fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har” (Gal.5:4) degeaba le zici. N-au ochi să-l vadă. Şi chiar dacă-l văd, nu-l înţeleg. De aceea predicatorii lor nici nu-l propovăduiesc de la amvoane.

1:4♦ Femeia gârbovă, atâta timp din viaţa ei a fost cocoşată având o poziţe aplecată. Când Domnul a îndreptat-o, abea atunci ea şi-a dat seama cât de bine îi era.

„Acolo era o femeie stapânită de 18 ani de un duh de neputinţă, era gârbovă, şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele. Când a vazut-o Isus, a chemat-o şi i-a zis:  ─Femeie esti dezlegată de neputinţa ta. Si-a întins mâinile peste ea şi îndata s-a îndreptat, şi slăvea pe Dumnezeu ... Femeia aceasta care era o fiica a lui Avraam şi pe care satan o ţinea legată de 18 ani, trebuiea să fie dezlegată măcar că s-a procedat la aceasta în ziua Sabatului” (Luca 13:12-16).

1:5♦ Ea Îl slăvea pe Dumnezeu. O bucurie imensă o cuprinsese. Ea devenise conştienta de Binele care se manifesta prin ea. Deci Domnul ştia că ea era o fiica de-a lui Avraam şi totuşi a permis ca ea să sufere 18 ani neputinţa ei. De ce? Pentru ca să se obişnuiască cu starea de neputinţă şi de rău şi să simtă apăsarea acelui duh care o ţinea aplecată, ca apoi s-o elibereze, s-o slobozească şi s-o dezlege de acesta, punând în ea un alt duh de înviorare care s-o îndrepte, şi s-o faca să strige de bucurie, şi să-l slăvească pe Dumnezeu.

1:6♦ Tu trebuie să-i mulţumeşti Domnului pentru răul în care te-a ţinut ca să-ţi dai seama de Bine. EL te-a coborât în mod special ca să aibă de unde să te şi ridice. Dacă nu te cobora, de unde ar fi putut să te ridice? Daca tu n-ai fi trecut prin necazuri, din ce ar fi putut EL să te salveze?

EL este Salvatorul, Izbăvitorul. EL poate să te şi omoare ca să demonstreze ca tot EL este şi Învierea. Numai aşa se poate produce învierea prin folosirea mai întâi a morţii. EL te pogoară în groapă şi tot EL te scoate de acolo (1Samuel 2:6). EL ne loveşte şi tot EL ne leagă rănile (Osea 6:1 Iov 5:18).

Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu. Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic... EL răneşte şi mâna Lui tămăduieşte. De 6 ori te va izbăvi din necaz şi de 7 ori nu te va atinge răul. EL te va scăpa de moarte... de loviturile sabiei... Vei fi la adăpost de biciul limbii. Vei avea fericire în cortul tău... (Iov 5:17-24).

1:7♦ Ce vom înţelege de aici? Dacă ai trecut prin rău, a fost necesar pentru că în Împărăţia lui Dumnezeu se intră doar prin multe necazuri (Fapte 14:22).
Doar copiii lui Dumnezeu care sânt „străini şi călători pe pământ” au parte de necazuri. Ceilalti care sunt băştinaşii acestui pământ, ei nu au de ce să aibă necazuri, pentru că ei nu trebuie să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ei trebuie să se simtă mângâiaţi aici ca să le placă pământul acesta şi să rămână pe el ca să aibă soarta pământului. Ei nu trebuie sa cunoască Împărăţia lui Dumnezeu. Ei fiind oameni de tip „neghină” se simt pe teritoriu propriu, se simt la ei acasă, măcar că râvnesc şi ei să facă parte din numărul celor care vor fi răpiţi.

1:8♦ „Dacă cei răi înverzesc ca iarba, si dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie” (Psalmul 92:7). Cine sânt „cei răi”? Oamenii de tip neghină. Ei sunt aceia care înverzesc şi înfloresc precum paraziţii.
De aici rezultă că cei răi care vor moşteni doar pământul nu sunt osândiţi datorită portiţelor de scăpare, şi înverzesc ca iarba, ei înfloresc, le merge bine măcar că fac atâta rău altora. Dar ei au un final când vor fi nimiciţi pe vecie. Dacă te numeri printre cei care se bucură de foloase materiale necuvenite, smulse prin diverse metode de la cei obijduiţi, jefuindu-i pe cei fără apărare, poţi fi sigur că eşti de tip neghină. De iertare nu vei avea parte oricâte rugăciuni vei înălţa. Degeaba crezi în versetul: „De vor fi pacatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna” (Isa.1:18). Acest verset nu-i pentru tine. Este pentru cine-i de tip Grâu care-i mădular în Domnul. Tu nu eşti mădularul Domnului, măcar că-I cânţi frumos din instrumente (orgă, acordeon, ghitară, muzicuţă), că-I propovăduieşti Cuvântul de la amvoane, şi că distribui broşuri cu învăţături despre noile descoperiri în materie de mântuire. Tu doar te afli în perioada „Liniştii dinaintea furtunii”.

1:9♦ Samson era trimis de Domnul pe pământ. El era închinat Domnului încă din pântecele maicii sale. El era necesar ca să înceapă izbavirea poporului Israel din mâna Filistenilor (Judecatori 13:5). Si măcar ca a omorât atâţia Filisteni, el a trebuit să suporte o suferinta grea prin faptul că i s-au scos ochii şi n-a mai putut vedea. El atinsese apogeul dupa 20 ani cât fusese judecator. El făcuse deja începutul izbăvirii poporului de sub mâna Filistenilor. Abea când a rămas fără ochi a putut să omoare pe toţi domnitorii Filistenilor (Judecatori 16:27-30). Aceasta fusese planul Domnului.

Ce-nseamna închinat Domnului? Adica Domnul se foloseste de tine în lucrarile Sale ca şi cum S-ar folosi de o unealtă sau de o maşinărie.  

1:10♦ Daca Samson ar fi avut ochi încontinuare, ar fi omorât doar Filisteni de rând, pe când aşa, fără ochi, a omorât toţi domnitorii lor. Numai aşa se putea proceda la nimicirea tuturor domnitorilor filisteni. Maşinăria de nimicit, numită Samson, trebuia să fie în mijlocul lor. Filistenii trebuiau să cunoască o Linişte aparentă, dar şi ce urma după această Linişte. Ei trebuiau să fie atraşi în „Liniştea dinaintea furtunii”.

 1:11♦ Condiţia ca toţi domnitorii Filistenilor să fie nimiciţi, era ca Samson să rămână fără ochi. Samson trebuia să rămână mai întâi neputincios în mâinile lor, orb şi umilit în tot felul până când se împlinea ziua nimicirii lor.

Dumnezeu i-a păcălit pe domnitorii Filistenilor punându-le la dispoziţie maşinăria de nimicit defectă.

Acealasi Dumnezeu a lucarat prin amăgire folosindu-se de Dalila astfel încât Filistenii să afle secretul prin care Samson şi-ar pierde puterea. Numai aşa puteau Filistenii să-l primească în mijlocul lor şi să un le mai fie frică de el.

1:12♦ Deci Dumnezeu a făcut mai întâi strategia de nimicire printr-o Linişte de dinaintea furtunii. Momeala domnitorilor Filisteni era chiar Samson de care ei s-ar fi temut dacă rămânea cu ochi.

Oare cum se simţea Samson lovit, scuipat, împins în toate părţile şi căzând împleticindu-se de tot felul de obiecte şi de toate picioarele lor? Dar nu avea importanţă cât suferea el. Era important ca domnitorii Filistenilor să considere c-ar fi stăpâni pe situaţie şi să nu le mai fie teama de Samson. Frica de Samson i-ar fi ţinut la distanţă, şi poate că niciodată nu s-ar fi adunat cu toţii în acelaş loc ca să-l vadă dansând. Dar ei s-au adunat acolo ca să fie nimiciţi. Aşa era lucrarea Domnului.

1:13♦ Deci tu dacă o duci rău, suferi şi plângi de durere, nu este pentru că ai fi pedepsit, ci este pentru că un plan a lui Dumnezeu trebuie să se împlinescă cu privire la altcineva/altceva, dar folosindu-Se de tine.

Domnitorii Filistenilor au fost mânaţi să fie cu toţii împreună ştiind că Samson era făcut inofensiv.

1:14♦ Domnitorii Filistenilor s-au apropiat de Samson vazându-l neputincios exact ca şi cum s-ar fi apropiat de o hienă dornică să sfâşie dar care se află în cuşca cu gratii. Numai că ei n-au observat că uşa se deschide în afară, şi că nu-i încuiată. Puterea lui Samson a fost doar veremelnic luată de la el, pentru că la momentul potrivit să revină în el cu forţe sporite. Ei se bucurau de liniştea aparentă fiind satisfăcuţi de felul cum îl atrăsese pe Samson în cursă. Ei vedeau împlinită înşelătoria lor, şi nu bănuiau nimic despre furtuna care avea să cadă brusc peste ei (Judecători 16:25-30). Cine/Ce erau domnitorii filistenilor? Erau jefuitorii lui Israel ce aveau pretenţie la biruri grele de la poporul Domnului. Ei se distrau, le mergea bine, benchetuiau, înşelau, birurile veneau... plus că mai jefuiau. Şi cu ce s-au ales? Din domnitori ce erau, au ajuns epave printre ruine.

1:15♦ Atât Iov cât şi Nebucadneţar au trebuit să suporte timp de câte 7 ani fiecare, modificari atât de structură cât şi de confort material. Iov era neprihănit înaintea Domnului. Lui Nebucadnetar i s-a gasit şi o vină. Dar ambii au trebuit să treacă prin încercări grele în interesul Domnului. Fiecare din ei trebuiau să fie o pildă pentru omenire. Nu-i uşor să suferi nişte transformări atât de grele, în atiţia ani de zile. Şi trebuie să ştii că te afli în mâna Domnului şi că EL dupa ce-şi termină lucararea cu tine, te lasă ca să te mai odihneşti. N-are importanţă că sunt unele lucrări de ocară şi altele de cinste. Important este să ştii că tu eşti unealtă în mâna Domnului şi nu trebuie să I te împotriveşti. Astfel EL se va îndura de tine şi te va slobozi spre odihnă. Te va şi răsplăti împărăteşte.

1:16♦ “Ferice de voi care sânteti săraci pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră! Ferice de voi care sânteti flamânzi acum, pentru că voi veţi fi săturaţi! Ferice de voi care plângeţi acum pentru că voi veţi râde! Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului Omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de veselie: pentru că răsplata voastra este mare în cer: căci tot aşa s-a procedat şi cu prorocii” (Luca 6: 20-23). N-am găsit scris nicăieri că Domnul ar fi zis: „Ferice de voi care sânteţi bogaţi, care sânteţi sătui şi care nu lăcrimaţi”. Acestora EL le zice: „Vai de voi” (Luca 6:24-26).

1:17♦ Despre săracul Lazar nu se specifică c-ar fi primit vre-o răsplată aici pe pământ. El a fost sărac şi bolnav toată perioada cât a trăit, până a murit. El doar îşi cerşea bucata de pâine. Era neputincios din toate punctele de vedere. Câinii îi lingeau bubele. Dar el trebuia sa fie aşa pentru ca să se scoată în evidenţă nemilostivirea bogatului. Răsplata lui Lazar a fost că a ajuns în sânul lui Avraam (Luca 16:19-31).

Celalalt Lazar a trebuit sa fie bolnav, să moară, si să stea 4 zile în mormânt, măcar că Domnul îl iubea, numai si numai ca să se demonstreze învierea. Dar el a suferit, poate l-a durut, poate a plâns, şi nu numai el. Chiar şi surorile lui au plâns. Chiar şi Isus a plâns (Ioan 11:1-44).

1:18♦ Tâlharul de pe cruce care se afla în stânga Domnului, făcuse fapte vrednice de pedeapsa primită. El a fost răstignint ca şi celalalt tâlhar, iar Domnul era răstignit în mijlocul lor. Domnul nu era vinovat de a suporta pedeapsa ca şi ei. Tâlharul din stânga era unealtă a întunericului. El ştia doar să tâlhărească. Asta era firea lui şi nu-şi putea găsi liniştea dacă nu-şi practica meteahna. Tâlharul din dreapta ajunsese tâlhar neştiind de ce. El nu era de meserie. El doar fusese împins de împrejurări ca să devină tâlhar în mod special, şi să suporte aceeaşi pedeapsă, să moară pe cruce, să i se zdrobească fluierele picioarelor. Dar el ştia că-i unealta Domnului şi-L cunoştea pe Domnul. De aceea a zis: „Doamne, adu-ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta”. Isus a răspuns: „Adevărat iţi spun că astăzi vei fi cu Mine în Rai” (Luca 23:42-43).

1:19♦ Deasemeni nu toţi bolnavii erau vindecaţi. Doar aceeia pe care Domnul îi alegea. Ei erau bolnavi pentru ca prin videcarea lor să se arate slava lui Dumnezeu.

„Isus a văzut un orb din naştere şi a fost întrebat de ucenici dacă el a păcătuit sau părinţii lui, de s-a născut orb. Răspunsul Domnului a fost; „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui, ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrarile lui Dumnezeu” (Ioan 9: 1-3).

Despre Lazar, Domnul a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea” (Ioan 11:4). Deasemeni pe vremea prorocului Elisei, mulţi leproşi erau în Israel, dar niciunul din ei n-a fost curăţat, afară de Naaman Sirianul (Luca 4:27). Domnul elibereaza de povară şi-i slobozeşte pe cei care sunt ai Lui, iar tu daca eşti al Lui nu se poate să nu ştii asta.

1:20♦ Daca Domnul spune că; „Vameşii şi curvele merg în Rai” (Matei 21:31) nu înseamnă că oricine vămuieşte şi orcine curveşte va merge în Rai, ci doar aceia care sânt scrişi în Cartea Vietii Mielului (Apocalipsa 13:8). În Împărăţia lui Dumnezeu nu vor intra cei care practică curvia spirituală pentru că cei care ard tămâie sânt la fel ca şi cei care se închină la idoli (Isaia 66:3). Deci tu dacă eşti religios, aprinzi lumânări şi arzi tămâie, crezând că aşa eşti pe placul Domnului, de fapt nu eşti altceva decât un închinător la idoli care v-a avea parte de iazul de foc şi de puciosă. Este scris: „Curvarii, vrajitorii, închinatorii la idoli, scârboşii, necredincioşii şi fricoşii au parte de iazul de foc şi de puciosă” (Apocalipsa 21:8).

1:21♦ Domnul zice: „Să nu mergeţi pe calea păgânilor... să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel şi pe drum să propovăduiţi, şi ziceti: Împărăţia cerurilor este aproape! Vindecaţi pe bolnavi, înviati pe morţi, curăţaţi pe leproşi, scoate-ţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi. Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă... nici traistă, nici doua haine, nici încalţăminte, nici toiag”... (Matei 10:5-10) ca să nu păţiţi ca Ghehazi, slujitorul lui Elisei, care a pretins de la Naaman Sirianul foloase materiale drept plată pentru că a fost vindecat de lepră. El s-a ales cu lepra lui Naaman (2 Imparati 5: 20-27). Tu trebuie să faci lucrarea Domnului şi să aştepţi răsplata de la EL, nicidecum de la oameni.

1:22♦ Iată ce zice Domnul: „Vai de voi bogaţilor pentru că voi v-aţi primit aici mângâierea. Vai de voi, care sunteti sătui acum! Pentru că voi veţi flamânzi! Vai de voi care râdeţi acum, pentru ca voi veti plânge şi vă veţi tângui. Vai de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa se proceda şi cu prorocii mincinoşi” (Luca 6:24-26).

Deci dacă oamenii vă grăiesc de bine va fi vai de voi. Dacă sânteţi bogaţi va fi vai de voi. Dacă sânteţi sătui va fi vai de voi. Dacă n-aveţi motive de a plânge va fi vai de voi.
Când va grăiesc oamenii de bine? Atunci când le proorociţi ceea ce vor ei să audă şi atunci când vă faceţi plăcuţi înaintea lor, şi când vi-i faceţi prieteni.

„Nu ştiţi că prietenia cu lumea este vrăşmaşie cu Dumnezeu?” (Iacov 4:4).

 1:23♦ Lumea ramâne în urma Domnului, adică în întuneric unde domneşte Legea, iar legea osândeşte.

Cine te face ca să te simţi rob? Legea. Jugul legii te robeşte. Doar legea te împovărează.

De aceea Domnul cheamă: „Veniţi la Mine toti cei trudiţi şi-mpovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră.... căci jugul Meu este bun şi sarcina uşoară” (Matei 11:28-30). Dar nu-i cheamă chiar pe toţi, ci doar pe cei ce sunt ai Lui, şi care-I cunosc Glasul.

1:24♦ „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine... nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine. Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu” (Ioan 10:16-28) şi oile aud glasul Lui; EL îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul. După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor” (Ioan 10:3-5). Întrebarea e: Te recunoşti pe tine ca făcând parte din turma Domnului ca să-I recunoşti Glasul? Dacă nu eşti din turma Lui, faptele tale te vor desconspira. Preocupările tale te vor împiedica să-I auzi Glasul. Şi chiar de-l vei auzi, tu îl vei ignora.

1:25♦ Oare cum o fi arătând jugul Domnului de este bun şi sarcina uşoară?  N-are o anumită formă ca să-l pui pe umeri şi să te apese. Nici jugul Legii n-are formă. Dar jugul Legii te apasă, te osândeste, te condamnă, te omoară. Pe când jugul Domnului te elibereaza de poveri, de neputinţe şi de trudă. Te slobozeste. Domnul îţi oferă slobozenia gratis. Tu doar trebuie să te scuturi de jugul vechi, putred si greu, să-l arunci de pe tine, şi să-l iei pe cel al Domnului.

Tu trebuie să fii slobod înainte de a ajunge în odihna Domnului.

Slobozenia trebuie manifestată încă de aici de pe pământ astfel încât tu să nu mai fii acceptat de lume, şi lumea să te scoată afară din mijlocul ei.

Zacheu a făcut ceva ieşit din comun. Cărui vameş i-ar conveni să se descotorosească de averea agonisită prin exces de zel? Tânărul bogat nu a renunţat la bogăţiile lui, şi a pierdut mântuirea. Dar Zacheu a preferat să-şi piardă bogăţiile pentru a câştiga un loc în Împărăţia lui Dumnezeu.

1:26♦ Domnul deja este afară din lumea aceasta şi te aşteaptă dacă eşti al Lui. EL a fost în lumea aceasta şi lumea nu L-a recunoscut. De aceea L-a scos afară din mijlocul ei.

In „rugăciunea lui Isus”, aflăm: „Le-am dat Cuvântul Tău şi lumea i-a urât pentru că ei nu sânt din lume dupa cum nici Eu nu sânt din lume” (Ioan 17:11-16). „Daca aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei, dar pentru că nu sânteţi din lume, şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea” (Ioan 15:19). De unde ne-o ales Domnul? Din mijlocul lumii. Adică în lume rămân şi oameni pe care Domnul nu-i alege spre mântuire.
Deci dacă lumea nu te urăşte, şi te vorbeşte de bine, te recunoaşte ca făcând parte din ea, şi te iubeşte, vei rămâne în ea, şi va fi vai de tine.

1:27♦ Numai în cazul în care lumea nu te acceptă, te marginalizează, îţi găseşte nod în papură, te acuză şi te învinuieste conform Legii, abea atunci eşti vrednic de Domnul.

Daca tu eşti madular al lumii acesteia cum ai putea să fii madular al Domnului.?

Domnul Isus Hristos nu poate avea mădulare străine de EL.

Tot ce nu poate înghiţi lumea aceasta este al Domnului. 

1:28♦ „Calea adevărului va fi vorbită de rău” (2Petru 2:2). „Pilat L-a întrebat pe Domnul: ─Ce este adevărul?” (Ioan 18:38) şi a rămas fără răspuns.

Adevărul era în faţa lui şi el nu-L vedea.

Domnul zice despre Sine: „Eu sunt Calea, ADEVĂRUL şi Viaţa” (Ioan 14:6). Iată Ce şi Cine este Adevărul. Acest Adevăr şi Calea Lui va fi vorbită de rău. Şi EL este Slobod. Unde este EL, este şi slobozenia (2Coriniteni 3:17).

1:29♦ „Veţi cunoaşte Adevărul şi Adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32).
„Dacă Fiul lui Dumnezeu, care este Adevărul, ne face slobozi”, atunci cu adevarat suntem slobozi. Adevărul ne face slobozi. Adica EL (Ioan8:32-36). De ce El? Pentru că EL este Capul trupului, iar noi formăm trupul. Unde este Capul trebuie să fie şi trupul. Întregul este format din Cap şi trup. Noi sântem mădularele trupului Lui. Unde este EL trebuie să fim şi noi. Şi nu-i valabil pentru oricine. Dacă nu eşti mădular al Domnului,tu nu vei cunoaşte slobozenia niciodată, şi vei rămâne sub Legea care nu te v-a ierta niciodată.

1:30♦ „Si dupa ce voi fi înălţat de pe pământ voi atrage la Mine pe toţi oamenii” (Ioan 12:32). Aceasta este o FAGADUINŢĂ. Când Domnul făgăduieşte, EL şi împlineşte întocmai. Dar împlineşte doar cu mădularele Lui. Mădularele străine de EL să nu-şi facă iluzii degeaba. Nimeni nu poate ajunge la Domnul dacă nu-L atrage Tatăl (Ioan 6:44).

1:31♦ „În casa Tatălui Meu sânt multe locaşuri... Eu mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce ...Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi” (Ioan 14:2-3). Căror oameni din lume le zicea Domnul aşa ceva? Oare le zicea Fariseilor, Saducheilor, Cărturarilor, Preoţilor şi învăţătorilor Legii? Nicidecum, măcar că doar ei aveau acces la Sulurile Sfinte. Nu le spunea lor, măcar că ei aveau pretenţie de slujitori ai lui Dumnezeu. Ei nu erau mădulare ale Lui. Nu lor le pregăteşte Domnul acel loc. Unde este Domnul, ei n-au ce căuta. Şi de Farisei nu ducem lipsă nici azi.

1:32♦ „În ziua aceea, veţi cunoaste că Eu sunt în Tatăl Meu, ca voi sânteţi în Mine, şi că Eu sunt în voi” (Ioan 14:20). Şi funcţie de faptele Fariseilor (de atunci şi de azi), fac ei parte din mădularele Domnului? Nicidecum. Ei doar se îmbată cu apă rece printr-o credinţă deşartă. Ei nu vor face parte din mădularele Domnului, funcţie de credinţa lor, niciodată.

1:33♦ Daca EL este capul trupului şi a biruit lumea (Ioan 16:33) cu toate legile ei, a biruit-o inclusiv si pentru trupul Lui care sântem noi. Astfel noi sântem biruitori prin El.
Ce ne oferă lumea? Legea, osânda, condamnarea, moartea.
Ce ne oferă Domnul? Libertate, slobozenie, viaţa veşnică.
Ce-ai alege daca ţi se pun în faţă aceste doua posibilităţi?
Daca alegi lumea, ai ales Legea şi esti un om mort.
Daca-l alegi pe Domnul ai ales slobozenia şi ai viaţa.

Dar nu depinde de alegerea Fariseului, ci de alegerea Domnului.

1:34♦ „Caiafa care era mare preot în anul acela, a proorocit că Isus avea să moară pentru neam, şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copii lui Dumnezeu cei risipiţi” (Ioan11:49-52).
Copiii Domnului măcar de-ar muri, ei tot vor trăi. Dar Fariseii nu fac parte din copiii Domnului.

Isus a zis: „Eu sunt Învierea si Viaţa. Cine crede în Mine chiar dacă ar fi murit, va trăi; si orcine trăieşte, şi crede în Mine nu va muri niciodată” (Ioan 11:25-26). „Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi” (Ioan 10:17-18).

Deci dacă Domnul poate să moară şi poate să învieze, mădularele Lui moştenesc acelaşi tratament. Orice mădular al Domnului poate să moară şi poate să învieze la infinit.

1:35♦ Hristos este Capul trupului. EL n-a fost reţinut în mormânt. Dacă EL este Capul... trupul este Mireasa Lui. Capul Miresei este Domnul Isus. Si dacă Acest Cap a înviat şi a plecat la ceruri, rezultă că şi Trupul îl urmează. Domnul a zis: „Mă duc şi Mă voi întoarce la voi... Nu vă voi lăsa orfani. Mă voi întoarce la voi" (Ioan 14:28 si 18). Oare la Farisei Se întoarce Domnul spre a nu-i lăsa orfani? Nicidecum.

„Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; acum las lumea şi Mă duc la Tatăl" (Ioan 16:28).

1:36♦ „Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiţi si voi... Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:3-6). Oare va lua Domnul vre-un fariseu cu EL? Greu de crezut.

„Pentru că Eu traiesc, şi voi veţi trăi... si veţi cunoaşte ca Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sânteţi în Mine şi ca Eu sunt în voi” (Ioan 14:19-20)
„Va las pacea, va dau Pacea Mea. Nu v-o dau cum v-o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu vi se înspăimânte” (Ioan 14:27).

1:37♦ Unde este pace nu se moare. Pacea este opusul războiului. Unde este război oamenii sânt ucişi. Unde este pace, ucidere nu există. Ca să ai pace înseamnă că trebuie să fii liber, slobod. Daca eşti slobod nu mai eşti sub Legea care te omoară. Şi Fariseii, măcar că vor pace, propovăduiesc Legea.

Legea este puterea morţii „Puterea păcatului este Legea” (1Corinteni 15:56).
„Dar moartea a fost înghiţită de biruinţă" (Isaia 25:8 si 1Corinteni 15:54).
„V-am spus aceste lucruri ca să aveţi Pace în Mine. În lume aveţi necazuri: dar îndrăzniţi Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33).

1:38♦ Auzi în Cine să avem Pace. În EL. Daca EL a biruit lumea, de fapt a biruit întunericul, păcatul, moartea.

„Lumea este ţarina” (Matei 13:38) şi dacă „Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu” (Luca 8:11) şi cum Domnul este Cuvântul, rezulta că EL trebuia să vină în lume, semănat (îngropat) şi apoi să răsară şi să fie înălţat.

1:39♦ Exact ca şi Grâul.

Dacă bobul de grâu a venit din hambar să cadă în ţărână, viaţa din el a rămas fără îmbrăcăminte. Dar această viaţă a ieşit din ţărână urcându-se sus prin tulpină, iar acolo sus apare îmbrăcat din nou cu acelaşi fel de trup care-l avusese înainte de putrezire. Aceasta este singura Lege desăvârşită şi veşnică.

1:40♦ Dumnezeu n-a abrogat această lege a Slobozeniei. Grâul măcar că l-ai închis în întunericul pământului, el iese afară prin slobozenie. Grâul este sobod. Nu-l poţi ţine în pământ. Dacă sămânţa bună, sânt fiii Împărăţiei (Matei 13:38) asemeni grâului, ei macar de ar fi murit şi îngropaţi, nu vor rămâne în pământ, pentru că ei au viaţa din EL. Ei sânt trupul Lui. Şi daca EL traieste, şi ei trăiesc.

1:41♦ Copiii Domnului măcar că mor, ei nu pot fi despărţiţi de Domnul pentru că puterea morţii nu-i poate ţine în pământ. Copiii Domnului sânt hrăniţi cu puterea Vieţii care este Cuvântul. Ei sânt degetele Mâinii drepte. Ei se hranesc din Mână. Si dacă Mâna Dreapta a Tatalui reprezintă Viaţa şi Învierea, noi, degetele, nici nu putem muri. Aceasta este Legea desăvârşita. Unica lege care nu poate fi desfiinţată niciodată.

1:42♦ Tulpina grâului se ridică datorita vieţii bobului care fusese îngropat. Dar această tulpină rămâne mereu în urmă ancorată de pământ împingând viaţa tot mai sus. Ce face tulpina? Se hrăneşte şi ea din viaţa care se ridică, formează noduleţe şi frunzuliţe care rămân mereu în urmă. Bobul viitor măcar ca nu-i încă vizibil, mergând prin interiorul tulpinei, urcă tot mai sus, împins din întuneric spre lumină. Odată ajuns în spic, bobul este descoperit pentru că nici pleava nu mai vrea să-l mai ţină, slobozindu-l spre lumină.
Bobul din spic devine slobod. Are slobozenia.
Legile care-l ţineau în întuneric au rămas în urmă. EL nu mai poate fi ţinut în întuneric. Bobului nu-i rămâne altceva de făcut decât să aştepte recolta, secerişul. În timpul secerişului, bobul este luat şi adăugat în hambar iar tulpina, organizată din urma lui, este arsa în foc şi nimicită.

1:43♦ Dacă tu continui cu Legea şi o propovăduieşti, măcar că nu poţi s-o respecţi, înseamnă că ai ramas mult în urma Domnului. N-ai putut să ţii pasul cu EL. Daca nu eşti slobod de Lege înseamnă că eşti legat de aceasta. Şi dacă eşti sub Lege rezultă că nu faci parte din Mireasa Lui. Ori Domnul Îşi ia acasă doar Mireasa Lui care este slobodă ca şi EL.

Mireasa Lui trebuie să aibă SLOBOZENIA ca şi EL.

Cine n-are Slobozenia nu are nici Viaţa pentru că doar acolo „unde este Slobozenia este şi Duhul lui Dumnezeu” (2Corinteni 3:7).

Veţi cunoaşte Adevărul şi Adevărul vă va face slobozi (Ioan 8:32).

1:44♦ Dumnezeu este Legiuitorul. EL a dat Legea. Tot EL are dreptul s-o şi modifice, s-o revizuiască, s-o abroge, s-o anuleze, s-o desfiinţeze.

Dacă Adevărul ne face slobozi, iar Adevărul este Domnul (Acelaşi Domn care dăduse Legea), înseamnă că cu adevărat sântem slobozi, întrucât EL ne eliberează (Ioan 8:31-32).
Domnul zice: „Eu sunt Calea ADEVĂRUL şi Viaţa” (Ioan14:6).

Acelaşi Domn zice în Rugaciunea lui către Tatăl: „Cuvântul Tau este Adevărul” (Ioan 17:17).
Rezultă că Adevărul este ieşit din gura Tatălui iar Domnul Isus Hristos este atât Cuvântul ieşit din Tatăl dar şi Adevărul ieşit din Acelaşi Tată. Deci Cuvântul care este Adevărul a fost pronunţat, a fost rostit de catre Tatăl şi a ajuns în lume materializat, împlinit în carne şi oase.

 1:45♦ În aceste condiţii dacă Cuvântul aparţine lui Dumnezeu Tatăl, întrucât din EL a ieşit, cum ar fi putut să fie o altă persoană, adică a doua persoană din acelaşi Dumnezeu?

Deasemeni, Duhul Sfânt a lui Dumnezeu nu poate să fie a altcuiva. Si dacă aparţine tot lui Dumnezeu, cum poate să fie a treia persoana din acelaşi Dumnezeu? „Duhul este Adevărul” (1Ioan 5:6).
„Domnul, este Adevăratul Dumnezeu” (1Regi 18:39).
„Domnul este Duhul” (2Corinteni 3:17).

1:46♦ Să recapitulăm: Daca Isus este Adevărul şi atât Isus cât şi Duhul aparţin de Tatăl şi au ieşit din Tatăl înseamnă că Tatăl este Adevărul. Iar Adevărul este Unul Singur. Cum pot fi atunci trei persoane?
Singurul Dumnezeu din vechime este acelaşi Dumnezeu din Noul Testament. Numai că în vechime EL era nevăzut, era ascuns. „Adevărul s-a făcut nevăzut” (Isaia 59:15).
Iar acum în Noul Testament era vizibil şi palpabil.
Este acelaşi Dumnezeu care dăduse Legea prin Moise iar acum a venit EL personal ca s-o anuleze (Romani 10:4).

1:47♦ „Dumnezeu era în Hristos” (2Corinteni 5:19).

Auzi cine era în Hristos. Chiar Dumnezeu. De ce era Dumnezeu în Hristos? Ca să împace lumea cu Sine.

Ai auzit unde era Dumnezeu ca să se faca vizibil, palpabil şi să împace lumea cu EL? Era în Omul Isus Hristos.

Chiar Dumnezeu Tatăl zice unde era EL:
„Acesta este Fiul Meu Preaiubit în care Îmi găsesc toată plăcerea. De EL să ascultaţi” (Marcu 1:11  Matei 3:17 si 17:3  Luca 3:22).
Auzi de Cine să ascultăm! De Domnul Isus Hristos în care Tatăl locuia.

1:48♦ Domnul Isus Hristos este Braţul cu care porunceşte Dumnezeu. Este Dreapta lui Dumnezeu.
„Dumnezeu vine cu putere şi porunceşte cu BRAŢUL  LUI” (Isaia 40:10).
„Domnul îşi descoperă  BRAŢUL  Său cel Sfânt” (Isaia 15:10  Ioan 12:38).
„Cine a cunoscut Braţul Domnului?” (Isaia 53:1).

Ai văzut că Domnul Isus Hristos este Braţul Drept a lui Dumnezeu?
De ce Braţul Drept? „nu braţul lor i-a mântuit, ci  DREAPTA  TA” (Psalmi 44:3). EL este Mântuitorul. Braţul nu poate fi persoană, ci este o parte a Întregului. Dumnezeu mântuieşte lumea cu Braţul Lui, măcar că acest Braţ arăta a OM. Mâna dreaptă a lui Dumnezeu era Omul Isus Hristos.

1:49♦ Cine este singurul Mântuitor? Domnul Isus Hristos. Şi dacă DREAPTA lui Dumnezeu i-a mântuit, rezultă că Această Mână Dreaptă a lui Dumnezeu cu care EL porunceşte şi mântuieşte nu poate fi altcineva decât Domnul Isus Hristos.

Deci Dumnezeu vorbea cu gura Domnului Isus Hristos. Tot prin Domnul Isus Hristos vindeca. Era acelaşi Dumnezeu care putea să omoare şi să învie.
„Domnul omoară şi învie, EL pogoară în locuinţa morţilor şi tot EL scoate de acolo” (1Samuel 2:6).
„Eu sunt Dumnezeu şi nu este alt dumnezeu afară de Mine. Eu dau viaţă şi Eu omor. Eu rănesc şi Eu tămăduiesc” (Deutronom 32:39).

1:50♦ În Biblie avem doua testamente. Unul vechi şi unul nou. In Vechiul Testament, Domnul a împărţit moartea printre oameni având ca protagonistă Legea căruia-i dădea putere. La un moment dat Domnul a vrut să demonstreze că morţii i s-a luat puterea de a mai ucide. Şi s-a prezentat chiar EL în carne şi oase ca să facă proba pe EL însuşi.

S-a supus Legii pe care o dăduse tot EL, şi Legea a omorât Trupul Lui cel Sfânt, dar n-a putut să-L şi putrezească. Mai mult decât atât, Trupul a înviat nesupus morţii pentru că Nemurirea era în EL.
Din acest moment Domnul a început sa împartă nemurirea într-un Nou Testament.

Ce este nemuririrea? Este Învierea si Viaţa. Domnul fiind Învierea şi Viaţa a vrut să Se împartă omenirii pentru ca fiecare om din turma Lui să aiba Viaţa în EL.

1:51♦ Ce s-a întâmplat de fapt? Noul Testament a luat locul Vechiului Testament.

Moartea din Vechiul Testament a fost necesară pentru înmulţirea omenirii.
Viaţa din Noul Testament este necesară pentru menţinerea mulţimii de oameni.

Domnul dacă la început a făcut un singur om, iată că are drept rezultat, acum în vremea sfârşitului, o mulţime de oameni de acelaşi fel.

1:52♦ Exact ca şi grâul. Îngropi un bob ca să moară şi să putrezească, şi răsare o tulpină care poartă un spic întreg de boabe de acelaşi fel.

Aşa că Domnul prin desfiinţarea Vechiului Testament a nimicit şi Legea dătătoare de moarte. La apusul „Legii morţii” Domnul se pregătea să facă a răsări „Legea Vieţii”.
„Iată vin zile, zice Domnul, când voi face.... un legamânt nou. Nu legamântul pe care l-am încheiat cu părinţii voştri în ziua când i-am apucat de mână, să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat măcar că aveam drepturi de Soţ asupra lor, zice Domnul.

1:53♦ Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel... zice Domnul. Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor şi în mintea lor, o voi scrie în inimile lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu” (Evrei 8:10 Ieremia 31:31-33).
„Voi face cu ei un legământ veşnic, că nu mă voi întoarce de la ei... căci aşa vorbeşte Domnul: Dupa cum am adus peste poporul acesta toate aceste mari nenorociri, tot aşa voi aduce peste ei tot binele, pe care L-il făgăduiesc” (Ieremia 32:40-42).

Iar „Binele este Unul Singur” (Matei 19:7  Marcu 10:18).

Nimeni nu este BUN decât unul singur, Dumnezeu” (Luca 18:19)

1:54♦ „Vă voi stropi cu apă curată şi veti fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri. Vă voi da o inima nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, si vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi, şi să împliniţi Legile Mele” (Ezechel 36:25-28). „Voi pune Duhul Meu în voi şi veţi trăi” (Ezecheil 37:14).

Oare care Legi le scrie Domnul în inimile noastre? Daca EL pune Duhul Lui în noi, şi EL este Viaţa, va scrie doar Legea Vieţii şi anume Slobozenia care este singura Lege desăvârşită (Iacov 1:25) căci Legea veche n-a făcut nimic desăvârşit (Evrei 7:19).

1:55♦ „În adevăr dacă legamântul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea” (Evrei 9:7).
Ai văzut ca primul legământ a fost înlocuit cu al doilea?
Dacă a fost înlocuit, a fost şi desfiinţat. A fost desfiinţat şi Sabatul.
„Isus dezlega ziua Sabatului” (Ioan 5:18).

Şi dacă unde este Duhul Domnului este şi Slobozenia, care este singura lege desăvârşită, rezultă că Legea slobozeniei este pusă în minţile noastre şi scrisă în inimile noastre. Dar nicidecum în cele ale Fariseilor.
Aşa că nu uitaţi să fiţi vigilenţi la „fraţii mincinoşi, furişaţi printre noi ca să pândească Slobozenia pe care o avem în Hristos cu gândul să ne readucă la robie” (Galateni 2:4).

1:56♦ Auzi unde avem slobozenia. In Isus Hristos care este Sfârşitul Legii (Romani 10:4). „Nu este nici o osândire pentru cei ce sânt în Hristos” (Romani 8:1).

Dacă tu nu eşti în Hristos, ca mădular al Lui, nu te vei bucura de Slobozenie iar Legea pe care o îmbrăţişezi, îţi va sta împotrivă şi te va osândi.

Cuvântul lui Dumnezeu a luat trup (Ioan 1:14) şi EL este Viaţa (Ioan 11:25)