Efectul Bumerangului

aaccent | Just another WordPress.com site

Fără măhramă
Efectul Bumerangului

1:1 ♦ Încep prin a vă spune, ceea ce ştiţi deja, că eu sînt împotriva înregistrărilor video. Mulţi dintre voi cunosc motivul. Dar în seara asta constat că nu se poate altfel.

Cei de la primărie m-au asigurat că nu se va difuza nimic în masmedia.

Eu înţeleg că şi cei care n-au mai încăput înăuntru, trebuie să vadă afară.

Mulţumesc celor de la primărie pentru că ne-au pus la dispoziţie casa de cultură care se dovedeşte neîncăpătoare, măcar că-i atît de mare. Nici ei nu s-au aşteptat că o să vină atît de mulţi oameni.

Am înţeles că ecranul de afară a fost adus şi instalat cu trei ore înainte de începerea adunării. Tot atunci s-au adus şi băncile.

Poliţiştii vor fi toată noaptea în preajma noastră pentru a asigura liniştea publică şi pentru a supraveghea să nu iasă nimeni în stradă. Curtea laterală este suficientă.

1:2 ♦ Trebuie să vă dau cîteva amănunte. Atît primăria cît şi administraţia casei de cultură ne-au pus toate astea la dispoziţie în mod gratuit. Ei au înţeles ce urmează a se petrece aici, şi-au vrut să participe şi ei cu un gest umanitar. Domnul să-i răsplătească şi să-i binecuvînteze.

Dar iniţiatorii/organizatori nici măcar nu sînt din această localitate. Ei au ales zona asta, tocmai ca să nu fie cunoscuţi de nimeni. Ei vor să rămînă anonimi. Ei ar fi vrut să închirieze Sala Sporturilor din alt oraş, dar era prea scump. Şi-aşa au cheltuit destul numai cu pregătirea. Nu-i chiar uşor să organizezi aşa ceva. Gestul lor este deasemeni umanitar. Ei au închinat eforturile lor pentru Slava Domnului.

Atît ei, cît şi cei de la primărie, vor avea o comoară în cer. Domnul să-i binecuvînteze.

1:3 ♦ Pentru cei care nu se pot abţine să nu filmeze, sau să fotografieze, îi sfătuiesc să nu le facă publice, pentru că dacă o vor face, riscă să cadă în idolatrie, şi va fi vina lor. Eu nu trebuie să fiu idolul vostru. Voi trebuie să-L iubiţi pe Domnul, nu pe mine. Eu nu sînt vrednic ca voi să mă iubiţi, pentru că şi eu sînt doar un om, asemeni vouă.

Dacă Dumnezeu se foloseşte de mine în lucrările Lui supranaturale, nu este meritul meu. Este meritul Lui.

Unii dintre voi cunosc numele meu. Vă rog să nu-l popularizaţi din acelaşi motiv al idolatriei.

Nici măcar locul acesta de adunare nu trebuie să-l faceţi de cunoscut, pentru că vor veni unii să se închine la aceste ziduri, părîndu-le rău că n-au fost şi ei prezenţi în această seară.

Să nu faceţi din mine un sfînt. Nu oamenii mă sfinţesc pe mine.

1:4 ♦ Vedeţi, eu sînt nonconformist. Nu predic ca alţi predicatori. Eu am alt stil de a predica.

Parte dintre voi ştiu că eu predic ce nu s-a mai predicat, şi nu copiez pe nimeni.

De exemplu tema din seara asta este „Efectul Bumerangului”. Eu nu cred că a mai predicat cineva vreodată despre această temă.

Cei care practică metode oculte, ştiu despre ce-i vorba. Voi face o paralelă şi privitor la ei, la timpul potrivit.

Nicăieri în Biblie nu găseşti scris despre asemenea efect. Dar el există, şi se manifestă în toată Biblia.

Vă rog, ridicaţi-vă în picioare, să ne rugăm Domnului:

1:5 ♦ Scump Tată ceresc, care ai făcut pămîntul acesta, şi pe oamenii de pe el, Tu ştii pentru ce sîntem noi adunaţi aici. Cine i-a îndemnat pe oamenii de atunci, în număr atît de mare, să se prezinte la Iordan, ca să fie botezaţi de către Ioan Botezătorul, i-a îndemnat şi pe aceşti oameni ai vremii acesteia să se prezinte în acest loc de adunare, unde Tu să le vorbeşti ceea ce vrei Tu a le spune, şi unde ei aşteaptă vindecarea Ta, şi ca să Te cunoască pe Tine care eşti Acelaşi ieri, azi şi-n veci.

Eu sînt aici la dispoziţia Ta, Doamne, ca să te foloseşti de mine ca rob al Tău, prin care Tu să lucrezi, spre Slava şi în Numele Fiului Tău preaiubit, Domnul nostru Isus Hristos, amin.

1:6 ♦ Vom deschide Biblia la capitolul 22 din Apocalipsa, începînd de la versetul 12 pînă la 16.

,,Iată, Eu vin curînd; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. Eu sînt Alfa şi Omega, Cel dintîi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfîrşitul.

Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la Pomul Vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!

Afară sînt cîinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună.

Eu, Isus, am trimis pe Îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici.

Eu sînt Rădăcina şi Sămînţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă,,

Puteţi să luaţi loc.

1:7 ♦ Am observat că s-a ţinut cont de rugămintea mea, astfel că în primele rînduri se află cei care au nevoie de serviciul de vindecare. Am înţeles că s-au împărţit şi biletele de ordine...

Totuşi vreau să invit aici lîngă mine, anticipat, bărbatul bolnav de Parkinson.

Undeva printre voi este un asemenea bolnav... Poate este timid...

Hai că nu mai este altul bolnav de Parkinson aici, în seara asta...

Ridică-te, şi vino aici...

Da... Vino singur... N-ai nevoie de însoţitor.

Priviţi cît de tare tremură, de zici că are Malarie.

De cînd tremuri aşa unchiule?... Din tinereţe, zice...

Vreau să se ridice în picioare cine-l mai cunoaşte... Cum, numai o persoană?... Aha... Mai sînt în curte... Iată-i că s-au ivit la uşa de la intrare... Sînteţi vre-o 15, cred.

Am vrut doar să arăt că nu este nici o înţelegere între mine şi el. Aici nu încape prefăcătoria, nici trucajele. Iar eu nu sînt iluzionist.

1:8 ♦ Hai să nu intrăm în amănunte ca să nu pierdem timpul. Vreau să nu-ţi faci iluzii deşarte. Eu te-am chemat aici ca să-ţi spun că-mi pare rău de situaţia în care te afli. Îmi imaginez că nici să duci lingura la gură nu poţi. Dar ştii ce-i mai grav? Faptul că tu ai venit pînă aici, de la cîteva sute de Km, în urma unor zvonuri că eu aş putea să te vindec. Şi tu chiar ai crezut. Dar au fost nişte zvonuri false, neadevărate.

Eu nu sînt medic, şi nici nu ştiu cum s-ar putea vindeca această boală. N-am nici cea mai vagă idee ce medicamente ai putea să iei. De m-ar bate cineva, şi tot n-aş şti să te vindec. Sînt atît de neputincios în a te salva...

Zvonurile astea duc lumea în rătăcire. Cine se bazează pe mine că l-aş putea vindeca de vre-o boală, nu va fi vindecat niciodată.

Eu cred că ai venit degeaba pînă aici, dacă mai continui să crezi zvonul acesta. Vei pleca acasă la fel de bolnav precum ai venit. Nu plînge, şi nu fi dezamăgit. Ai căzut şi tu în greşeala în care cad mulţi alţii.

Eu într-adevăr nu te pot ajuta cu nimic. Dar este Unul care, dacă crezi în EL, te poate vindeca negreşit.

1:9 ♦ Crezi tu că Domnul Isus poate să te vindece în această seară, fără ca tu să-L vezi?

El crede... Dar voi, toată adunarea credeţi?

[Credem... se aude mulţimea strigînd]

Nu uitaţi să vă abţineţi de la aplauze.

Boala asta este ceva fals care nu-i aparţine lui şi trebuie să dispară. Este o minciună care se manifestă ca şi cum ar fi adevărată.

Vino să-ţi strîng mîna... Dacă te atinge şi Domnul odată cu mine, eşti salvat; dacă nu, nu.

Ai tu credinţa că Domnul te poate atinge odată cu mine?... Zice că are...

Acum mîna ta este în mâna mea. Crezi tu că mîna ta se află şi în mîna Domnului?... el crede... Domnul fie lăudat.

Este scris în „Deuteronom 7:15” că Domnul depărtează de tine orice boală.

Domnul Isus te-a vindecat... Credinţa ta te-a mîntuit. Iată că nu mai tremuri.

Dă-I slavă Domnului, şi ca să-I dovedeşti credincioşia ta, te vei boteza în Numele lui Isus Hristos, în cel mai scurt timp.

Duhul cel rău nu se va mai întoarce la tine niciodată. Mergi în pace.

1:10 ♦ Îţi mulţumesc Doamne Isuse pentru începutul vindecărilor din această seară. Îţi mulţumesc pentru că Tu eşti nădejdea noastră. Fără Tine, noi n-am putea face nimic. Fără Tine, noi am fi la îndemîna vrăjmaşului ca să ne batjocorească. Tu eşti Savatorul nostru, Mîntuitorul nostru, Doctorul care nu prescrii medicamente. Îţi mulţumim Doamne că eşti prezent în mijlocul nostru, şi că n-au încetat semnele şi minunile tale.

2

2:1 ♦ Ca să nu ne prindă dimineaţa aici, am să trec direct la subiect.

Bumerangul este pentru copii, o jucărie pe cît de interesantă pe atît de periculoasă. De aceea nici nu recomand un asemenea joc.

Forma de „L” sau de echer dreptunghiular (fără a treia latură), şi lucrătura meşteşugită, îi asigură bumerangului posibilitatea de a reveni înapoi, exact la locul de unde a fost aruncat, cu aceeaşi viteză cu care a pornit. Sau poate căpăta o viteză mărită funcţie de condiţiile atmosferice.

Problema este că nu se întoarce pe acelaşi traseu. Traiectoria lui este asemănătoare conturului picăturii de apă în cădere liberă. Deci el face o buclă la un moment dat, tot aşa cum întoarce tramvaiul la capăt de linie.

Bumerangul se întoarce negreşit înapoi, dar nu cînd vrea cel care l-a aruncat. Întoarcerea lui este mai întotdeauna imprevizibilă. Aşa că dacă nu eşti atent, te poate lua prin surprindere, şi să te lovească rău de tot.

În unele ţări, jocul cu bumerangul este interzis prin lege, datorită periculozităţii pe care o prezintă. S-au întîmplat multe accidente cu astfel de jucărie.

2:2 ♦ Au fost contraziceri aprinse la tema efectului bumerangului, unii susţinînd existenţa lui doar în cadrul atmosferei terestre datorită frecării cu aerul, iar alţii, punîndul în practică şi în cosmos, unde lipseşte aerul, au observat că şi acolo bumerangul are acelaş efect de a se întoarce exact la locul de unde a fost lansat, după o anumită perioadă de timp.

Şi cu multă îndrăzneală, vin eu acuma, să vă spun că efectul bumerangului este valabil şi în interiorul Pămîntului, chiar dacă mă credeţi dus cu pluta, sau că-mi lipseşte vre-o doagă. Îmi asum riscul acesta pînă aduc argumente în acest sens. Precizez însă că mă refer doar la --efect--, nicidecum la bumerangul în sine.

Spuneam că efectul bumerangului este foarte periculos. Efectul lui este periculos, indiferent dacă te joci cu bumerangul sau cu altceva [şi nu eşti stăpîn pe situaţie].

2:3 ♦ Ne întoarcem acum la ultima parte a pasajului din Biblie pe care l-am citit la început.

,,Eu sînt Rădăcina şi Sămînţa lui David,, (Apocalipsa 22:16b).

Şi adăugăm:

,,Eu sînt Alfa şi Omega, Cel dintîi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfîrşitul,,

,,Eu, Isus, am trimis pe Îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri,,

Auzi Cine, şi Ce este Domnul! Şi chiar EL adevereşte prin Îngerul Său.

Ca să fie EL prima literă, şi ultima, din Alfabetul Grecesc, presupune că celelalte litere cuprinse între acestea două sînt necesare ca să formeze un şir limitat de două capete ce marchează începutul şi sfîrşitul lor. EL este intotdeauna la început, tot aşa cum este şi la sfîrşit. Cum ştim ce a fost la început?

Deschidem la Ioan 1:1 şi citim; La început a fost Cuvîntul Cuvînt care s-a dovedit a fi chiar Dumnezeu. Şi iată că în „Apocalipsa 19:13”, aflăm că tot Acelaşi Cuvînt este şi la sfîrşit.

,,Era îmbrăcat cu o haină muiată în sînge. Numele lui este Cuvîntul lui Dumnezeu,,

2:4 ♦ Grîul se prezintă exact ca şi Domnul. El poate fi atît ~rădăcină~ cît şi ~sămînţă~. Dacă-l sameni în pămînt devine rădăcină, iar recolta va fi exact la fel cu ce ai semănat. Dar de la rădăcină pînă la sămînţă, mai este şi ~paiul/tulpina/trupul~ ca ceva intermediar.

Planta de grîu are între rădăcină şi spic, o tulpină cu 7 noduri de unde pornesc frunzele.

Fiţi atenţi un pic! Domnul este Rădăcina lui David, dar şi Sămînţa lui David. Despre Tulpină, Domnul nu zice nimic. Nu zice că tot EL ar fi şi Tulpina lui David.

Şi totuşi cineva trebuie să reprezinte Tulpina. Oare cine?

2:5 ♦ Cei care aţi fost prezenţi cînd am predicat „Pilda neghinei” ştiţi că Adam era un întreg, şi că Eva se afla la periferia acestui întreg, într-o coastă. Ea reprezenta periferia lui Adam, chiar dacă a fost extrasă din el.

Să ne imaginăm periferia lui Adam, înainte de a fi extrasă Eva.

Carcasa omului este ceva tubular-ovaloid. Dar ea trebuia folosită cumva, pentru că doar prin ea se putea face înmulţirea omului.

Omul, chiar de la început a fost făcut biodegradabil, adică supus putrezirii (ca potenţial), măcar că încă nu i se dăduse porunca înmulţirii.

Dumnezeu ştia toate fazele prin care trebuia să treacă omul făcut de EL, şi de aceea l-a făcut ca să putrezească atunci cînd prin izgonirea din Rai, urma să cadă în moarte.

2:6 ♦ Dacă n-ar fi fost prevăzută şi încercarea cu moartea, Dumnezeu l-ar fi făcut pe om invincibil, nemuritor, etern, din Aur, din cauciuc sau din oţel inoxidabil. Dar EL a ales să-l facă dintr-un material care nu foloseşte la nimic. Cel mai ordinar material.

Dar omul, făcut aşa, din cel mai prost material, era cea mai iubită creaţie.

Este scris că Domnul a zis: „Carnea nu foloseşte la nimic” (Ioan 6:63 Matei 26:41).

Cînd duhul o părăseşte, carnea este bună doar de îngropat în pămînt, să putrezească.

Dumnezeu a ales să-l facă pe om din ţărînă neputincioasă, în mod special, ca să se întoarcă înapoi de unde a fost luat spre zidire. ,,Ţărînă eşti, şi în ţărînă te vei întoarce,, (Geneza 3:19).

Ai văzut ce s-a întîmplat cu ţărîna? A fost extrasă din întregul numit Pămînt, ca să ia înfăţişare de om, un timp, apoi se reîntoarce înapoi de unde fusese luată. Se întoarce inapoi la locul de plecare, adică în acelaşi Pămînt. (Efectul bumerangului).

Să nu uităm; ţărîna se poate manifesta ca un om, dacă are Duh în ea.

2:7 ♦ Vă amintiţi că în predica „Pilda neghinei” am demonstrat că femeia este poartă de trecere a omului din lumea odihnei către lumea suferinţei, de la hambarul Luminii în lumea asta întunecată, numai şi numai pentru înmulţire. În sens invers, femeia nu te poate ajuta cu nimic.

Femeia a fost desprinsă de bărbat ca să-i fie un ajutor potrivit. Sămînţa omului trece prin ea, ca să iasă tot om, înzestrat cu acelaş fel de sămînţă.

2:8 ♦ Trecem acum din nou la grîu să vedem dacă cu el se întîmplă ceva asemănător.

Bobul de grîu căzut în întunericul din ţărînă nu s-ar inmulţi niciodată dacă periferia lui n-ar fi străpunsă, apărînd pericolul iminent de putrezire. Şi pentru ca să nu se piardă viaţa din bob, periferia lui suferă o transformare, la fel cum şi miezul devine altceva decît ceea ce era.

În timp ce cămaşa/periferia se alungeşte în sus, miezul capătă formă de rădăcină în jos.

Dezvoltarea lor este consecutivă fără a se desprinde una de alta. Dar nu mai are forma de bob. Are o altă formă care nu mai poate fi supusă legilor putrezirii definitive. O formă nerecunoscută de legile putrezirii.

2:9 ♦ Exact cum coroziunea nu mai poate recunoaşte oţelul inoxidabil.

Coroziunea atacă doar fierul ordinar. Vom spune că fierul este supus coroziunii.

Dacă fierului i se dă calitatea de a nu mai oxida, coroziunea există în continuare, dar devine neputincioasă. Nu mai are putere să-l atace, oricît s-ar strădui.

Din singurul grăunte de grîu, iată că au apărut două elemente ce colaborează perfect. Exact cum din singurul întreg ce era Adam, a apărut şi al doilea element în persoana Evei. Aşa că nu mai era un singur om, ci doi oameni ce formau acelaş trup. Şi continuăm cu grîul.

Carcasa/cămaşa/periferia, devenind tulpină, trece de la întuneric la suprafaţă unde dă din nou de lumină. Crescînd în sus, îşi pregăteşte frunzele [bucătăria plantei] pentru transformarea luminii în clorofilă, şi după al şaptelea nod pregăteşte spicul ca un mic depozit/adăpost pentru ceea ce urmează să se nască.

2:10 ♦ Rădăcina ţine planta pe verticală, asigurînd seva extrasă din pămînt, sevă care combinată cu clorofila, devine materie primă din care se ţese/zideşte noile forme de viaţă cu aceeaşi structură şi înfăţişare identică ca şi bobul semănat.

Viaţa din rădăcină, urcă prin ~paiul/trupul/tulpina~ plantei, fiind înzestrat cu cîte ceva de fiecare dată de cîte ori depăşeşte cîte un nod. Cînd a depăşit ultimul nod, deja este ca un copil în creştere. Dar viaţa din rădăcină urcă fragmentată prin tulpină. Fiecare fragment devine cîte un întreg, funcţie de cîte locuri au fost pregătite în spic.

Unde era bobul de grîu înainte de a ajunge în pămînt? Era afară, aşa cum fusese scos din hambar. S-a întors înapoi afară, măcar că a trebuit să mai treacă şi prin pămînt? S-a întors.

Efectul bumerangului este valabil şi în cazul grîului. Mai mult de atît, el a fost scos din hambar şi ajunge înapoi în acelaş hambar, prin acelaş --efect--, gata înmulţit.

2:11 ♦ Să vedem ce spune Pavel pe tema asta:

,,Nebun ce eşti! Ce sameni tu nu înviază, dacă nu moare mai întîi. Şi cînd sameni, sameni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte... fie de grîu, fie de altă sămînţă. Apoi Dumnezeu îi dă un trup după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei,, (1Corinteni 15:36-38).

Şi trupul este înzestrat cu sămînţă de acelaş fel cu cea care a fost semănată. A venit sămînţa înapoi? A venit. Şi a venit printr-un trup asemănător cu acela pe care-l avusese înainte de a fi semănată. Fiecare bob semănat a devenit tulpină cu rădăcină şi rod (seminţe de acelaş fel).

Dacă şi ,,trupul este semănat în putrezire, el înviază în neputrezire,, (1Corinteni 15:42b).

2:12 ♦ Privind la grîu, sau la oricare altă plantă, în timpul secerişului se recoltează doar boabele, neavînd importanţă ce se întîmplă cu paiele.

Fiecare pai este trupul plantei. Fie că el este ars, îngropat, legat în baloţi, sau pătul pentru porci, etc. el reapare odată cu noua sămînţă. Fără asemenea trup, sămînţa nu are cum să apară.

Tot aşa se întîmplă şi cu omul. Trupul măcar că moare din diferite motive, şi este îngropat, sămînţa omului nu se pierde orice-ar fi. Îngerii vin să o recolteze de oriunde s-ar afla. Nici o sămînţă nu se pierde.

2:13 ♦ Sămînţa omului este sămînţă de Lumină, şi Dumnezeu Îşi înmulţeşte Lumina Lui (Psalm 97:11).

Îngerii sînt stăpîni pe recoltă. ,,Secerătorii sînt îngerii,, (Matei 13:39c). Ei sînt aceia care seceră/omoară trupurile ca să recolteze sămînţa.

Poate nu mă credeţi, dar eu mă bazez pe Cuvînt. Deschideţi Biblia la pag. 353, partea a doua, versetul 16, din 2Samuel 24 şi în 1Cronici 21:14-15 pagina 441.

2:14 ♦,,Pe cînd îngerul întindea mîna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S-a căit (I-a părut rău) de răul acela şi a zis îngerului care ucidea (nimicea) poporul: --Destul, trageţi mîna acum (înapoi). Îngerul Domnului era lîngă aria lui Aravna (Ornan), Iebusitul,, iar la sfîrşitul versetului 15 (14) este scris că ,,din Dan pînă la Beer-Şeba au murit 70000 de oameni din popor,,... şi a fost numai un înger secerător. Ai văzut ce a făcut Îngerul? El şi-a dus mîna ca să ucidă poporul, şi şi-a retras-o înapoi la porunca Domnului. Acelaş efect al bumerangului.

Domnului I-a părut rău pentru uciderea poporului, un adevărat genocid, şi nu a făcut nimic spre a repara situaţia. Oare nu-i stătea Lui în putere să-i învieze din nou?

Aşa cum în Ezechiel 37:1-10, a putut să învieze un munte de oase uscate, cum n-ar fi putut învia pe cei proaspăt omorîţi? Dar nu, cei omorîţi erau ca nişte paie treierate după care urma recoltată sămînţa. O recoltă destul de satisfăcătoare. A fost suficientă sămînţă de dus la Hambar.

3

3:1 ♦ Să vedem acuma dacă Dumnezeu recoltează sămînţa înainte, sau după moartea trupului:

Urmăriţi în timp ce citesc, la pag. 438, partea a doua, versetul 11; şi la pagina 332, prima parte, versetul 12. Este un pasaj din discuţia lui Dumnezeu cu David.

,,Cînd ţi se vor împlini zilele, şi vei fi culcat cu părinţii tăi, voi ridica sămînţa ta după tine, care va ieşi din trupul tău,, (2Samuel 7 şi 1Cronici 17). Sămînţa a fost recoltată din mormînt.

Continuăm la pag. 1073 prima parte de la versetul 36 în jos:

,,Şi David... a murit, a fost îngropat lîngă părinţii săi, şi a văzut putrezirea. Dar Acela, pe care L-a înviat Dumnezeu, n-a văzut putrezirea,, (Fapte 13:36-37).

Repede la pag.1093 Romani 1:3-4.

,,Ea priveşte pe Fiul Său născut din sămînţa lui David, în ce priveşte trupul, iar în ce priveşte Duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,,

Deci 1Corinteni 15:42b, este confirmat. Trupul moare în putrezire, şi înviază în neputrezire. Intră în pămînt ca să aibă de unde ieşi iar, conform efectului bumerangului.

3:2 ♦ Dar n-am văzut încă cine-i tulpina dintre Rădăcina şi Sămînţa lui David.

Rădăcina fiind Tatăl, iar Sămînţa fiind rodul lui David (Urmaşul), vom înţelege că Domnul Isus Hristos era atît Tatăl lui David, cît şi Fiul lui David. Era şi înainte de existenţa lui David, dar şi după ce David a murit.

Tulpina, înseamnă că era chiar David.

,,Domnul a jurat lui David adevărul... --Voi pune pe scaunul tău de domnie un fiu din trupul tău,, (Psalm 132:11).

Dar David ca să poată îndeplini condiţia de trup complet (în cazul acesta), îi trebuia şi o nevastă extrasă din el, tot aşa cum şi lui Adam i-a trebuit o Evă extrasă din el însuşi.

Totuşi, Domnul Isus nu s-a născut din nici una din nevestele lui David. Înseamnă că David a mai avut o nevastă pe care n-a cunoscut-o niciodată, la distanţă de cîteva viacuri după ce murise el. Este vorba despre Maria ce era logodită cu Iosif din seminţia lui David (Matei 1:20 Luca 1:27).

3:3 ♦ În felul acesta constatăm că Dumnezeu este Unicat, indivizibil şi nu confecţionat din trei persoane.

Duhul Sfînt, înainte de a fi suflat către ucenici, era în Isus Hristos. Aşa am găsit în Ioan 20:22. ,,A suflat peste ei, şi le-a zis: --Luaţi Duh Sfînt,,

~EL era/este Duhul Sfînt~.

Dacă,,Dumnezeu e Lumină,, (1Ioan 1:5), şi Fiul este tot Lumină (Ioan 8:12), iar în jurul lui Pavel ,,a strălucit o Lumină din cer,, (Fapte 9:3), care s-a dovedit a fi Domnul Isus Hristos (v5), nu trebuie să înţelegem că sînt două Lumini diferite una de cealaltă.

De ce era Dumnezeu în Hristos? (2Cor.5:19). Pentru că în Hristos Îşi găsea EL toată plăcerea (Matei 17:5b), ca să împace lumea cu Sine.

3:4 ♦ Auzi unde era Dumnezeu. În omul Isus Hristos. În EL locuia trupeşte TOATĂ plinătatea Dumnezeirii (Coloseni 2:9). Ai auzit? TOATĂ, nu numai o parte, sau o treime din plinătatea lui Dumnezeu.

Dacă Cuvîntul era Dumnezeu (Ioan 1:1c), Acelaş Cuvînt ,,S-a făcut trup locuind printre noi,, (v14). Nicidecum alt Cuvînt.

,,Tot ce are Tatăl este al Meu,, (Ioan 16:15).

Cine are urechi de auzit, să audă.

Deci nu doar o treime din ce are Tatăl, ci tot.

Şi dacă -i ~ tot ~, ar însemna că Tatălui nu I-a mai rămas nimic.

,,Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl,, (Ioan 14:9b). Deci dacă vroiai să-L vezi pe Tatăl, priveai la Domnul Isus Hristos, împlinindu-ţi-se dorinţa ta.

3:5 ♦,,Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pămînt,, (Matei 28:18b).

Aici la fel este vorba de ,,Toată puterea,, şi nu doar de o jumătate, sau de o treime din putere. Şi dacă-i toată puterea în posesia Domnului Isus, ar însemna ca Tatăl ar fi rămas fără un dram de putere?

Dacă Domnul Isus Hristos Şi-a supus îngerii, stăpînirile şi puterile (1Petru 3:22b), o mai fi rămas vre-o firimitură (din toate astea) Tatălui şi Duhului Sfînt?

,,Într-adevăr, dacă I-a supus toate, nu I-a lăsat nimic nesupus,, (Evrei 2:8).

Iar am deviat de la tema noastră care este „Efectul bumerangului” ...

Aţi văzut ce s-a-ntîmplat cu Parchinsonul de la unchiul vindecat? Unchiul nu s-a născut cu boala asta. Boala a venit la el de undeva, şi acum s-a întors înapoi, după ce l-a deranjat cîtva timp. Efectul bumerangului este valabil şi în cazul bolilor.

3:6 ♦ Lepra lui Naaman Sirianul era venită de la altcineva care a vrut să scape de ea. Nu era proprietatea lui Naaman, dar se manifesta în carnea acestuia, de o bună bucată de timp. Şi el a simţit îndemnul de a se prezenta la Elisei, care era omul lui Dumnezeu.

Amănuntele le găsiţi în „2Împăraţi 5:1-27”. Eu doar o să arăt ce ne interesează în seara asta.

Naaman a ajuns la Elisei, s-a scăldat de 7 ori în Iordan ,,şi carnea lui s-a făcut iarăş cum este carnea unui copilaş, şi s-a curăţit,, (versetul 14b).

Sirianul văzîndu-se vindecat, vrea să-l răsplătească pe Elisei, dar este refuzat categoric.

3:7 ♦ În versetul „17”, Naaman îi zice lui Elisei: ,,Fiindcă nu vrei să primeşti tu, îngăduie să se dea robului tău pămînt cît pot duce doi catîri; căci robul tău nu mai vrea să aducă altor dumnezei nici ardere de tot nici jertfă, ci va aduce numai Domnului,,

De unde ştia el amănuntele astea despre Ghehazi, nu ştim.

(Şi continui cu partea a doua din versetul 18)

,,Să ierte Domnul pe robul tău, cînd mă voi închina în casa lui Rimon,,

Ce l-o fi îndemnat pe Naaman să facă referire la Ghehazi, robul lui Elisei? De unde atîta dărnicie şi compasiune faţă de el? Nici măcar nu-l cunoştea.

Este şi mai interesantă reacţia lui Ghehazi. Iată ce-şi zice el în versetul 20: ,,Stăpînul meu a cruţat pe Sirianul acela Naaman, şi n-a primit din mîna lui ce adusese. Viu este Domnul că voi alerga după el, şi voi căpăta ceva de la el,, ceea ce a şi făcut.

Cu o minciună îl face pe Sirian să-i dea doi talanţi de argint, şi nişte haine. După aceea îl minte şi pe Elisei că n-ar fi fost nicăieri. Şi cum Elisei ştia ce făcuse slujitorul său, îl mustră, iar la final aruncă asupra lui următorul blestem: ,,Lepra lui Naaman se va lipi de tine şi de sămînţa ta pentru totdeauna,, blestem ce se împlineşte imediat:

,,Ghehazi a ieşit dinaintea lui Elisei plin de lepră, alb ca zăpada,, (versetul 27).

3:8 ♦ Vedeţi... Naaman, fără să-şi dea seama, simte nevoia de a se ruga Domnului, pentru ca Ghehazi să fie iertat, fără a cunoaşte vre-un motiv anume. Dar boala de care tocmai scăpase, plutea în aer, negăsindu-şi rostul. Lepra era în suspensie şi căuta să se întoarcă înapoi în zona de unde fusese lansată către Naaman.

Duhul de lepră l-a îndemnat pe Ghehazi să recurgă la înşelăciune, după care prin blestem să se poată reaşeza la locul ei fără a se mai dezlipi vre-odată.

3:9 ♦ Mă veţi întreba de ce locul ei era tocmai Ghehazi (slujitorul omului lui Dumnezeu).

Este destul de simplu. Lepra este întreţinută de un duh necurat. Fără asemenea duh necurat, lepra n-ar funcţiona. Cine avea un duh de lepră în el, nu se putea ca să nu fie măcinată carnea lui de asemenea boală. Şi nu-i o plăcere a avea lepră. De aceea mulţi bolnavi preferau să apeleze la tot felul de vraci şi vrăjitoare ca să scape de lepră. Dar cum slujitorii lui satan nu au darul vindecării, ei nu fac altceva decît că deplasează duhul respectiv de la un om la altul. Astfel că cel de la care a plecat boala, nu se mai simte rău, iar cel la care se instalează boala, nu se mai simte bine. Vrăjitorii fac doar nişte permutări. Veţi vedea ce se întîmplă şi cu vrăjitorii din cauza asta, un pic mai tîrziu, într-o altă predică.

3:10 ♦ Găsim scris în „Luca 11:24-26 şi în Matei 12:43-45”, următoarele: ,,Duhul necurat, cînd iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: -Mă voi întoarce în casa mea de unde am ieşit; şi cînd vine, o găseşte măturată şi împodobită. Atunci se duce de mai ia cu el alte 7 duhuri, mai rele decît el; intră împreună în casă, se aşează în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decît cea dintîi. Tocmai aşa se va întîmpla şi cu acest neam viclean,,

Despre ce neam viclean o fi vorba? Despre Fariseii şi cărturarii care ceruseră un semn.

Drept răspuns EL le-a zis: --Un neam viclean şi preacurvar, cere un semn (versetele38-39).

3:11 ♦ Asta ne duce la concluzia că Ghehazi, înainte de a fi slujitorul lui Elisei [cînd încă nu-l cunoştea], ar fi fost bolnav de lepră, şi ar fi apelat la niscaiva vrăjitori ca să-l scape de ea. Posibil că a şi plătit din gros acel serviciu, deoarece i s-a părut incorect faptul ca Naaman să scape fără a plăti nimic. Dar Ghehazi nu avea de unde şti unde s-a mutat lepra de la el. Vrăjitorul nu i-a spus ce a făcut cu duhul acela de lepră. Dacă Ghehazi ar fi ştiut, n-ar mai fi dat ochii cu Naaman niciodată.

Deci boala a fost luată de la Ghehazi, lansată către Naaman pentru un timp, după care ea trebuia să se întoarcă înapoi, în conformitate cu efectul bumerangului, ceea ce s-a şi întîmplat.

Să nu aveţi impresia că vrăjitorii nu ştiu despre acest ~efect~ al bumerangului. Ei doar l-au lecuit pe Ghehazi pentru o scurtă perioadă de timp, ca să-şi primească plata, după care ei ştiau că boala se va întoarce, şi că nu va mai avea scăpare niciodată.

3:12 ♦ Mulţi se lasă înşelaţi, plătind bani grei pe la vrăjitori şi pe la doftoroaie de duzină, ca să se lecuiască de boli. Dar ei se simt lecuiţi un timp, pînă cînd boala se întoarce din nou, cu şi mai mare putere, poate şi sub altă formă, cu o altă denumire, ca să-i omoare de tot. Este foarte periculos acest mod de a gîndi.

3:13 ♦ Acum a sosit momentul ca să se prezinte, aici în faţa voastră, unul dintre bolnavii de aici din primele rînduri, fără a ţine cont de numărul de ordine. Cine se oferă ca voluntar, ca să nu se creadă că aş avea vre-o înţelegere cu el?... Hotărîţi voi cine să vină, dar să aibă o boală vizibilă... Hai, grăbiţi-vă ca să nu pierdem timpul!... Poate că dacă aş numi eu...

Iată că nu mai este cazul. Vine cineva de afară...

Pînă ajunge, trebuie să vă spun că am fost întrebat cum de se fac vindecări prin mine, dacă eu nici măcar n-aş avea Duhul Sfînt, şi nu-L chem în timpul predicii. Cine m-a întrebat, nu înţelegea cum de n-am stăruit niciodată după Duhul Sfînt, conform „Luca 11:13”.

De ce aş stărui după Ceva ce este deja în posesia mea? Eu sînt în posesia Duhului Sfînt pentru că aşa vrea EL, nicidecum în urma unei crereri stăruitoare.

Ce este Duhul Sfînt? Este Dumnezeu. Este Viaţa veşnică. Este acelaşi Domn Isus Hristos din toate timpurile, şi din veşnicii. Atîta doar că nu-I în trupul cu care a fost răstignit.

Bine că aţi ajuns... Luaţi loc pe scaune... şi aşteptaţi pînă termin...

3:14 ♦ Domnul Isus Hristos, în postura Lui de Duh Sfînt, poate locui în oricine este ales de EL, şi în care EL Îşi găseşte plăcerea.

Nu este meritul nimănui dacă are Duhul Sfînt.

Ca să ai Duhul Sfînt, Cineva trebuie să te boteze cu EL.

Cine botează cu Duh Sfînt? Am găsit în „Luca 3:16 ultimul aliniat, şi în Matei 3:11, tot ultimul aliniat”, că Domnul Isus Hristos botează cu Duh Sfînt.

Deci nu depinde de tine, sau de insistenţa cu care-L ceri. Depinde de Domnul dacă vrea şi dacă te găseşte vrednic ca să te boteze astfel.

3:15 ♦ Grăuncioarele de grîu au viaţa în ele, nu pentru că ar fi cerut insistent ca s-o aibă. Ele au viaţa pentru că aşa vrea Domnul.

Neghina, tocmai pentru că n-o are, de aceea o şi cere atît de insistent. Şi o capătă pe aceea care se revarsă în afară, dincolo de cămaşa grîului, doar ca să se manifeste ca şi cum ar fi vie, pentru scurt timp, măcar că trăieşte o viaţă falsă care nu va dăinui veşnic.

Deci ce fel de oameni stăruiesc după Duhul Sfînt? Numai aceia cărora le lipseşte. Ceilalţi care-L au, pentru ce trebuie să mai stăruie? Oamenii de tip Grîu au Duhul Sfînt din naştere; chiar mai devreme, din momentul zămislirii.

4

4:1 ♦ Mi-amintesc că aveam 16 ani, urmînd cursurile unei şcoli profesionale. În vacanţa de primăvară, care ţinea două săptămîni, am mers la bunici. Nu ştiam ce urma să-mi vadă ochii.

Bunicul meu nu se mai ţinea pe picioare, măcinat de o boală cruntă. Avea ciroză la ficat. Îi paralizase picioarele. Scuipa şi sînge. Se îmbolnăvise subit, in timp ce eu eram în trimestrul II. Şi nu mă anunţase nimeni, ca să nu-mi afecteze la cursuri.

Era bunicul meu, atît de drag mie.

4:2 ♦ Bunica era tare răutăcioasă. Şi am văzut o scenă oribilă. Cum bunicul era la pat de cine ştie cînd, bunica n-avea nici un interes să-l mai ridice, nici măcar să-l schimbe de haine. Şi el, aşa cum a putut, s-a străduit să cadă din pat, a mers tîrîş folosindu-se de mîini pînă la uşa de la verandă... se ţinea de clanţa uşii, ca să privească cum se manifesta primăvara afară.

Cînd am intrat eu pe poartă, în curte, am văzut cum bunica a venit din grădină, furioasă, şi atîta a lovit cu picioarele în el, pînă cînd el n-a mai putut a se ţine de clanţa uşii, căzînd într-un soi de leşin.

Nu m-am putut abţine, şi am prins-o pe bunica de mijloc cu atîta putere de i-a ieşit ochii din orbite. Am ridicat-o pe sus, şi-am aruncat-o peste gard în grădină. Din cauză că o strînsesem aşa tare, nu mai avea aer să respire. Dar izbitura a sperit-o destul de rău.

4:3 ♦ Venirea mea fusese o surpriză. Simţeam eu că ceva era în neregulă acolo.

Am hotărît să mă ocup eu de bunicul, care şi-aşa trăgea să moară. Eu îi făceam de mîncare, eu îl schimbam, eu îl scoteam afară, îl legănam cu scrînciobul pe care-l făcuse tot el sub nucul bătrîn din curte, pe cînd eram noi copii...

Din prima zi, bunicul meu, n-a mai scuipat sînge. A doua zi îl învăţam să meargă prin curte. A treia zi mergea singur ca un copil nesigur pe picioarele lui. După aceea a mers foarte bine, şi nici bolnav n-a mai fost, fără medicamente. Dar eu nu ştiam din ce cauză.

Duhul Sfînt, adică Domnul, lucra şi atunci prin mine, fără ca eu să-mi dau seama. Şi nu ştiam atunci ce ştiu acuma.

4:4 ♦ Aţi văzut cu toţii că au venit aici trei persoane, măcar că eu am chemat doar una.

Înţeleg că nu aveţi bilet de ordine, pentru că aţi venit de curînd, şi că doar fata are probleme. Voi sînteţi părinţii ei. Corect?... Este corect.

Nu vreau să-mi spuneţi nimic. Dacă Domnul vrea, îmi va da cîteva amănunte.

4:5 ♦ Ia să vedem... Fata are aproape 20 ani. Deşi este dzvoltată normal, aşa după cum pare la prima vedere, ea încă nu are discernămînt pentru vîrsta ei. Poartă ochelari din cauza strabismului. Mantia de pe ea, fără mîneci, acoperă ambele braţe tocmai pentru că mîna dreaptă este mai scurtă, cam jumătate faţă de stînga. Mai are dureri de spate pentru că două inele de la coloana vertebrală sînt deplasate de la locul lor. Nu aude suficient de bine şi nici nu poate vorbi cursiv.

Dacă nu este adevărat înseamnă că nu Domnul vorbeşte cu gura mea...

Auziţi că-i adevărat... Extraordinar! Mulţumesc Doamne Dumnezeule!

4:6 ♦ Eu sînt un om normal ca şi voi. Cum credeţi voi că eu aş putea s-o vindec, cînd voi aţi fost pe la atîţia doctori, chiar şi în străinătate?... Aha... Deci nu eu... Aşa mai merge. Şi voi credeţi că Domnul o va vindeca în seara asta, aici în adunare?... Nu vă îndoiţi absolut de loc?... De unde aveţi credinţa asta atît de mare?...

Auziţi ce spune, că fata a purtat atîta neputinţă în ea, tocmai pentru ca să se arate Slava Domnului în această seară... Dar voi mă uimiţi, măi oameni buni. Aşa au văzut ei scris în Biblie, şi ei asta cred.

În cazul acesta, da-ţi mantia deoparte ca să vadă toată lumea.

Priviţi diferenţa de lungime a braţelor. Se observă şi de afară?... Avem confirmarea.

4:7 ♦ Sincer să fiu, eu nu ştiu ce să fac acuma. Poate că-i bine să întreb adunarea...

Voi toţi credeţi că Domnul o va vindeca în faţa noastră, în seara aceasta?

(Credem, strigă adunarea)

Aşa să fie!

Doamne Isuse, noi ştim că eşti prezent aici, şi mie nu-mi rămîne decît să mă rog ţie ca să-mi arăţi ce să fac, şi cum să fac, ca Tu să lucrezi prin mine. Dacă tu nu-mi arăţi, eu nu ştiu încotro să apuc, nici cu ce să încep.

4:8 ♦ Pricep acuma, că trebuie să deschidem Biblia, la Ioan 11:4, şi citim: ,,Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea,,

Eu ştiu Doamne că Tu eşti trimis să cauţi oile pierdute ale casei lui Israel. Aşa am găsit scris în Matei 15:24. Şi mai ştiu că Fiul Omului a venit să caute şi să mîntuiască ce era pierdut (Luca 19:10 Matei 18:11).

Fata asta este o oaie pierdută şi iată că Tu Doamne ai şi găsit-o în seara asta.

Noi ştim că Tu-ţi iubeşti oile Tale, şi le cunoşti. Tu eşti păstorul oilor Tale, şi Ţi-ai dat viaţa pentru ele (Ioan 10:11), şi prin ranele Tale, ele sînt tămăduite (Isaia 53:5 şi 1Petru 2:24). În felul acesta ştim că ,,sîntem mai mult decît biruitori prin Acela care ne-a iubit,, (Romani 8:37).

Toate acestea fiind amintite, mă folosesc de autoritatea pe care o am în Isus Hristos Domnul, de a lua atitudine împotriva tuturor duhurilor distorsionate, şi de a le aplica a doua jumătate din efectul bumerangului, ca o lege universal valabilă.

4:9 ♦ Acum mă adresez duhului ciung, peltic, surd şi încrucişat.

Îţi poruncesc în numele lui Isus Hristos cel răstignit şi înviat, să o părăseşti pe această fată, în linişte, fără să o sperii, în mod disciplinat, după cum îţi indic în continuare:

Ai parcurs prima jumătate din efectul bumerangului; cea de lansare. Acuma eşti în faza terminării buclei. Nu mai ai nici un drept de a mai rămîne în fata asta. Cunoşti calea de întoarcere. Te vei duce fără veste, să te reinstalezi în cel care te-a trimis aici, adică în cel care te-a desprins de la altă persoană ca să te trimită aici. Te vei manifesta în el cu putere însutit mai mare, ca să-i dai o lecţie, spre slava Domnului Isus Hrisos căruia îi eşti supus, conform 1Petru 3:22, amin.

Să ştiţi că acest duh a auzit, este foarte disciplinat, şi va executa întocmai.

4:10 ♦ Domnul este la lucru, şi n-avem voie să întîrziem.

În timp ce îmi voi pune mîinile în zona cervicală a fetei, voi să-i sprijiniţi braţul care urmează să crească, în aşa fel ca să vedem cu toţii.

Rog adunarea să nu se ridice în picioare, să păstreze liniştea şi să dea slavă Domnului.

Nu încercaţi să stîrniţi aplauze. Vă veţi minuna în tăcere.

4:11 ♦ În acelaşi Nume al Domnului Isus Hristos, poruncesc braţului drept al acestei fete, peste care mi-am pus mîinile, să crească progresiv şi să se dezvolte la acelaşi nivel cu cealaltă mînă, fără durere, în termen de maxim 7-8 minute, începînd din clipa aceasta.

Vă rog să şi cronometraţi în timp ce, iată că a pornit creşterea mîinii... Ţineţi şi cealaltă mînă ridicată la orizontală ca să se poată observa mai bine acest fenomen supranatural.

Aşteptăm ca să vedeţi că nu se vor depăşi minutele acordate... Puteţi să-i luaţi şi ochelarii de la ochi... N-o să mai aibă nevoie de ei... O batistă ca să-i ştergeţi lacrimile... Nu, nu plînge; este din cauza ajustării lor. S-au şi îndreptat. Duhul care-i ţinea distorsionaţi a părăsit-o. Nici spatele n-o mai doare... Mîna creşte, creşte... şi se dezvoltă normal, ca s-o ajungă din urmă pe cealaltă... mai este un pic... încă un pic... ia să vedem... Gata, este simetrie. Fata este perfect sănătoasă, are şi discernămînt... Poate să vorbească bine... Sînt permise îmbrăţişările, inclusiv lacrimile de bucurie...

4:12 ♦ Gata, gata... nu mă faceţi să mă supăr pe voi. Mulţumiţii Domnului, da-ţii slavă, rămîneţi tari în credinţă, şi ca să-L urmaţi pe EL, nu întîrziaţi a vă boteza în Numele Lui.

Mergeţi la locurile voastre, şi fiţi binecuvîntaţi cu pacea Domnului Isus, amin.

Iată că şi adunarea plînge... Mă consideră vinovat de ce s-a întîmplat aici. Doar nu vreţi să nu se mai însănătoşească nimeni... Desigur... A fost o glumă.

4:13 ♦ Mulţumiri fie aduse Domnului Isus, că s-a întors ca să fie Mîngîietor, prin acelaşi ~efect~ al bumerangului. Mulţumim Tatălui că L-a chemat pe Fiul Său pentru scurt timp, şi n-i L-a retrimis înapoi fără trupul de carne, ca să poată încăpea în noi ca Duh Sfînt, şi să împlinească ce a rămas scris în Ioan 14:12 după cum voi citi în continuare: ,,Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decît acestea,, ceea ce se şi vede. Domnul fie lăudat în veci, amin.

4:14 ♦ Ia să vedem dacă este adevărat ceea ce am zis acum:

Deschidem Biblia la Ioan, capitolul 14.

Ultimul aliniat din versetul 12: ,,pentru că Eu Mă duc la Tatăl,,

Versetul 16 (şi prima parte cu ultima parte din versetul 17): ,,Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi EL vă va da un alt Mîngîietor, care să rămînă cu voi în veac, şi anume Duhul Adevărului... Dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămîne cu voi, şi va fi în voi.

Este vorba de un alt Mîngîietor care de fapt este Duhul Adevărului...

Al Cui Duh? Al Adevărului.

Cine-I Adevărul? Este chiar Domnul Isus. Aşa am găsit scris în acest capitol la versetul 6: ,,Eu sînt Calea, ADEVĂRUL şi Viaţa,,

Deci Mîngîietorul este chiar Domnul Isus pentru că EL este Adevărul. Duhul lui Isus este Mîngîietorul, şi anume Duhul Sfînt.

Fiţi atenţi ce spune Domnul în versetul 3: ,,Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. După ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce, şi vă voi lua cu mine, ca acolo unde sînt Eu, să fiţi şi voi,,

Versetul 18: ,,Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi,,

Versetul 26: ,,Dar Mîngîietorul, adică Duhul Sfînt, pe care-L va trimite Tatăl, în numele Meu...,, Auzi în a Cui nume! În numele Domnului. Adică Duhul Sfînt are numele de Isus Hristos.

Versetul 28: ,,Aţi auzit ce v-am spus; Mă duc şi Mă voi întoarce la voi,,

Trecem la capitolul 16, versetul 7: ,,Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mîngîietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite,,

Tot la capitolul 16, versetul 28: ,,Am ieşit de la Tatăl, şi am venit în lume; acum las lumea, şi Mă duc la Tatăl,,

În Fapte 1:11 găsim scris: ,,Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaş fel cum L-aţi văzut mergînd la cer,,

4:15 ♦ Să recapitulăm: Domnul a venit să ridice păcatele lumii alese de EL.

De unde a venit? De la Tatăl. A zăbovit în lumea asta timp de 33 ani şi jumătate... Timp în care a făcut semne şi minuni, a fost răstignit, a murit şi a înviat... Apoi S-a înălţat la ceruri să se ducă unde? S-a dus tot la Tatăl, de unde venise.

A împlinit EL ~efectul~ bumerangului? A împlinit.

Şi noi am rămas văduviţi de păcate, fiind iertaţi. Legea nu mai are efect, nici putere, pentru că Cel care o dăduse a şi abrogat-o... ,,Isus Hristos este sfîrşitul Legii,, (Romani 10:4).

Cel care a lansat Legea în lume, a şi retras-o din lume, tot ca un ~efect~ de bumerang.

Dacă sîntem iertaţi de toate păcatele, cum să mai aibă Legea putere? Unde este iertare, legea nu mai are nici un rost. Şi unde nu este Lege, nu ai nici ce încălca (Romani 4:15).

4:16 ♦ Din momentul înălţării şi pînă la Rusalii au trecut 10 zile, şi Domnul a revenit pe post de Mîngîietor/Mijlocitor, făcînd naveta între ceruri şi pămînt, mijlocind la Tatăl pentru noi.

Chiar Tatăl zice: ,,Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele,, (Isaia 55:11).

Dumnezeu pomeneşte de întoarcerea Cuvîntului Său. Cine este Cuvîntul? Este Domnul Isus Hristos. Ce face EL? Se întoarce cu tot cu rod. Dar ca să se întoarcă, mai întîi trebuie să plece. Este ~efectul~ bumerangului? Este.

4:17 ♦ Ştim că Domnul este Viaţa (Ioan 11:25 şi 14:6). Şi Viaţa omului stă în sîngele din trupul lui (Leviticul 17:14).

Ce face sîngele? Este pompat de inimă ca să plece, să se încarce cu oxigen din plămîni şi cu substanţa hrănitoare din intestin, trece prin ţesuturi ca să le alimenteze, apoi se întoarce tot la inimă, ca să fie lansat din nou, repetînd de nenumărate ori ~efectul~ bumerangului, tot timpul cît omul trăieşte.

5

5:1 ♦ Iată că avem aici, pregătită o tablă ca la şcoală, aşa după cum am solicitat cînd mi s-a făcut invitaţia. Este şi cretă... Buuun!... Priviţi aici.

Să ne imaginăm că aici ar fi Soarele. Şi în jurul Soarelui, se roteşte Pămîntul, pe această elipsă. De ce nu se roteşte pe un cerc normal? Elipsa este un cerc turtit şi alungit. Un capăt din această alungire este mereu apropiat de Soare, iar celălalt capăt este mereu depărtat. În acest fel, Pămîntul are mişcare de depărtare şi de apropiere faţă de Soare. Acelaşi ~efect~ al bumerangului.

Ia să vedem dacă Luna are asemenea efect.

5:2 ♦ Nu ştiu la ce concluzie au ajuns oamenii de ştiinţă şi cercetătorii astronomici, şi nici eu n-am studiat la şcoală mare lucru. De aceea am crezut că Luna se roteşte în jurul pămîntului, ca şi cum l-ar urmări în spirală. Şi mulţi dintre voi cred acelaşi lucru. Dar nu-i aşa. Într-o lună de zile, ştiţi voi de cîte ori se roteşte Luna în jurul Pămîntului?...

Ca să nu pierdem timpul, voi răspunde tot eu.

O singură rotaţie.

5:3 ♦ Iar rotaţie este numai în aparenţă, pentru că de fapt Luna, în urmărirea Pămîntului, are o mişcare pulsatorie.

Luna păşeşte peste Pămînt, ceva în genul acesta. Ajunge aici, unde aşteaptă ca o scurtă odihnă, trecerea Pămîntului înainte, după care iar să-l păşească, şi tot aşa...

Şi dacă Pămîntul face o rotaţie completă, în jurul Soarelui, într-un an de zile, Luna va păşi peste pămînt de 12 ori, în această perioadă.

Se vede acolo în spate, şi afară?... Bine.

5:4 ♦ Exact ca şi cum Pămîntul cu Luna s-ar afla într-o permanentă joacă. În timp ce Pămîntul are ritmul lui de mers pe orbită, cu o viteză constantă, Luna se comportă ca un copil căruia îi arde de joacă. Îşi face vînt din urmă, face un salt peste Pămînt, depăşindu-l, după care se aşează tuchiluş, aşteptînd să treacă Pămîntul peste ea. Şi iar rămîne în urmă. Dar îşi face din nou vînt, sare peste el, iar se aşează... şi tot aşa, Luna face 12 salturi/an peste Pămînt, timp în care şi Pămîntul trece pe deasupra Lunii tot de 12 ori.

5:5 ♦ Cei care studiază aştrii ceresti, nu cred că mă pot contrazice, măcar că la şcoala generală nu n-i s-a explicat suficient de clar nimic în acest sens. Şi nu eram preocupat de aşa ceva. La servici, mişcarea Lunii nici nu se aducea în discuţie. Nu-i domeniul meu de activitate.

Dar într-o noapte, Domnul mi-a arătat în vis, după care m-a şi trezit, ca să desenez pe hîrtie. Nu ştiam scopul urmărit, dar m-am supus îndemnului. Şi m-am întrebat ce rost are să ştiu eu care-i mişcarea Lunii. Dar acum îmi dau seama că totul se bazează în univers pe mişcarea pulsatorie. Cosmosul este plin de aşa numiţii ,,Pulsari,,

Inima din noi pulsează. Tot ce este viu, trebuie să aibă măcar un element care să pulseze.

Apele mărilor au flux şi reflux ca o miscare pulsatorie.

5:6 ♦ Dar să revenim la Biblie. Aţi văzut ce a făcut fiul risipitor? A plecat de acasă pentru a avea de unde să se întoarcă. (Luca 15:11-32).

Lazăr a trebuit să moară ca să intre în mormînt, după care a trebuit să şi iasă la fel de viu cum fusese înainte (deşi trecuse 4 zile, cunoscînd şi putrezirea).

Iona a trebuit să intre în fundul mării ca să aibă de unde apoi să iasă, după trei zile. Şi a fost atît de viu încît a putut striga pe străzile din Ninive, mesajul Domnului.

Cei trei tineri au fost obligaţi să intre în cuptorul mistuitor al lui Nebucadneţar, s-au plimbat pe acolo fără a simţi arşiţa focului, apoi au fost chemaţi iar afară, funcţionînd ca şi mai înainte, măcar că toţi se aşteptau ca să fie transformaţi în cenuşă (Daniel 3:1-30).

Lor l-i s-a aplicat acelaş efect al bumerangului.

5:7 ♦ Ce să mai vorbim de Moise; El a stat în mijlocul Focului mistuitor al vulcanului atît de activ, ce ieşea din muntele Sinai, 40 de zile, fără să mănînce, nici să bea apă, după care a ieşit de acolo viu şi nevătămat cu tablele legămîntului.

Efectul bumerangului pentru el a făcut o buclă de 40 zile prin mijlocul vulcanului. (Exodul 34:28 ~ 24:18 ~ Deuteronom 9:9).

Pare destul de ciudat, ilogic şi iraţional faptul de a ieşi viu şi nevătămat din acel furnal gigantic, de unde se revărsa lavă vulcanică incandescentă. Dar acolo nu era doar Focul mistuitor; era chiar Dumnezeu (vezi Deuteronom 4:24). El s-a dus l-a Domnul şi s-a-ntors în conformitate cu efectul bumerangului.

Trebuie să ne grăbim să nu ne prindă dimineaţa aici cu tot cu serviciul de vindecări. Căminul cultural mai are şi altceva în program. Mai trebuie făcut şi curăţenie...

Voi renunţa să mai scot pe cineva în faţă, ca să termin predica mai repede.

5:8 ♦ Dumnezeu i-a zis lui Adam: ,,Ţărînă eşti şi în ţărînă te vei întoarce,, (Geneza 3:19b). Deci omul se ridică din pămînt, face plimbări pe el, după care se întoarce înapoi tot în pămînt. Aşa că, vrem nu vrem, ~efectul~ bumerangului este valabil pentru fiecare din noi.

Avraam, Isaac şi Iacov au fost adăugaţi fiecare la poporul lui, inclusiv Moise şi Aaron(Geneza 25:8 ~ 35:29 ~ 49:29 Deuteronom 32:50). Adică partea materială s-a întors în pămînt, iar partea spirituală s-a adăugat la poporul căruia i-a dat naştere.

Trimiterea şi întoarcerea celor 70 de ucenici (Luca 10:1-24) este tot un efect de bumerang.

Vă rog să mă scuzaţi un moment...

5:9 ♦ Aţi văzut că a trebuit să discut cu unul dintre vizitatori. El mi-a zis că nu mai poate să rămînă decît cel mult o oră. Nu avea nevoie de o învoire sau de bilet de voie. Dar el nu a venit aici singur. Mai are un nepot de 19 ani, şi vrea să-l ia şi pe el. Ei sînt de la cîteva sute de Km distanţă. Mai are pe acolo nişte obligaţii. Problema este că ar dori un favor. Nepotul lui are un picior amputat mai sus de genunchi. El crede că se va putea face ceva în seara asta şi pentru nepot, mai devreme de a intra în serviciul de vindecări. Eu trebuie să întreb adunarea dacă este deacord cu favorul acesta... Mulţumesc... Dacă nimeni nu este împotrivă, să vină tînărul aici ca să-l vedem cu toţii. Poate merge cu proteza?... Poate... Se mai ajută şi de o cîrjă...

5:10 ♦ Gata... Aşezaţi-vă pe scaunele astea... ce-ai făcut de ai rămas fără picior?

Nu. Mai bine nu-mi spui nimic, să vedem dacă îmi descoperă Domnul... Piciorul stîng îl ai amputat de aproape trei ani în urmă. De la o înţepătură cu un cui ruginit, sau o sîrmă ruginită... Nu. Era un cui... Tu cărai un braţ de lemne pentru foc... Era iarnă... Şi erai la o mănăstire... Dar nu erai călugăr. N-ai depus jumătatea de jurămînt... Un timp ai vrut să devii călugăr, după aceea n-ai mai vrut.

Este corect?... Este.

Tu aprovizionai cu lemne chiliile celorlalţi călugări. Şi ai călcat pe o bucăţică de scîndurică ce era cu un cui pregătit special ca să calce cineva în el. Şi ai călcat tu. Ai scuturat piciorul, şi mai rău ai făcut. Toate ţesuturile din preajmă au fost zdrelite. Nu te-ai dus la medic ca să-ţi facă antitetanus. Ai crezut că te vindeci. Dar după înfecţie, piciorul s-a cangrenat... Iar cînd ai ajuns la spital, deja era prea tîrziu ca să se mai poată face ceva. Era strict necesar ca piciorul să fie amputat. Ai suferit mult din cauza asta. La vîrsta aceea să rămîi fără picior... Nu-i o plăcere, şi nici uşor.

5:11 ♦ Voi aţi venit aici cu speranţa reparării situaţiei. Dar aţi pus şi la îndoială, zicîndu-vă că dacă se rezolvă e bine, dacă nu, tot bine. Voi trebuie să vă hotărîţi. Dacă renunţaţi la îndoială, şi rămîneţi cu credinţa nestrămutată în puterea Domnului de a repara orice oaie din turma Sa, nu se poate să nu fie sorţi de izbîndă.

Credeţi voi că Domnul poate să aducă îndărăt piciorul pierdut?... Credeţi...

Dar adunarea crede?... Crede şi adunarea. Eu cred de asemenea.

Acuma, te rog să ridici pantalonul la ambele picioare... aşa, ca să vadă toată adunarea... Se vede şi afară?... Se vede... Deci piciorul stîng a fost înlocuit cu o proteză foarte scumpă... Ce zici, renunţi la ea?... Perfect. Dacă renunţi, să ştii că nici nu-ţi aparţine, măcar că ai cumpărat-o cu bani grei. Eşti dispus s-o arunci la gunoi acuma?... Şi n-o să-ţi pară rău?... Zice că nu. Demonteaz-o, şi unchiul tău s-o ia şi s-o ducă acum la coşul acela de gunoi.

Priviţi şi voi că nu le pare rău niciunuia.

Dacă arunci şi cîrja... Fiţi atenţi că o aruncă. Extraordinar.

Măi fraţilor, cu aşa ceva nu se glumeşte.

5:12 ♦Vreau doi voluntari să scoată coşul de gunoi afară, în stradă, ca să nu zăbovească pe aici...

Acuma că s-au întors şi voluntarii, vă mai întreb încă odată. Cei doi voluntari ştiu unde au dus proteza, dar voi nu ştiţi... Tot nu vă pare rău?... Dacă aţi rămas tari în credinţă, ridică-te aşa într-un picior... Ţine pantalonul ridicat, şi hai să-l ajutăm să facă uşor o piruetă, ca să vadă toţi că nu-i nici un truc. Încă o piruetă... şi încă una. Acuma rămîneţi amîndoi în picioare... Poţi să laşi pantalonul... Dar ţie îţi lipseşte un pantof... Nu mai spune... Aţi văzut şi voi?... Ei au venit cu celălalt pantof în sacoşă. Ei sînt siguri că Domnul rezolvă problema. Asta da credinţă.

Rămîne-ţi în picioare ca să fac o scurtă rugăciune.

5:13 ♦ Tată, eu sînt aici la dispoziţia Ta. Ia aminte la rugăciunea robului Tău. Eu nu ştiu dacă Tu voieşti, şi dacă l-ai găsit vrednic pe acest tînăr ca să-l repari. Dar Eu mă încred în Tine, şi ştiu că Slava Ta se va arăta şi în cazul acesta, ca să se ştie în vremea aceasta de sfîrşit al timpului, că eu sînt slujitorul Tău, şi că Tu eşti Dumnezeul meu. Şi dacă am căpătat trecere înaintea Ta, apleacă-Ţi urechea ca să auzi rugăciunea mea.

Aşa cum ai scos pe Moise şi pe Iosua, din focul mistuitor ca de furnal, din mijlocul vulcanului care scotea lavă incandescentă, întorcîndu-se la conducerea poporului (Exodul 24:13-18) după 40 de zile, tot aşa poţi să scoţi din focul crematorului şi piciorul acestui tînăr, pe care l-ai vindecat prin foc, şi să i-l aşezi înapoi la locul lui, în această seară, ca să-l vedem cu toţii, întreg şi nevătămat.

Dacă ai putut să-i scoţi pe cei trei tineri din cuptorul lui Nebucadneţar, vii şi nevătămaţi, Tu poţi şi acuma să faci acelaşi lucru, pentru că Tu eşti acelaş ieri, azi şi-n veci.

Fie ca să aplici efectului bumerangului şi partea a doua, astfel încît, dacă piciorul stîng a plecat de la acest tînăr, porunceşte-i Tu ca să se şi întoarcă.

Sînt aici ca să porunceşti cu gura mea, după care lucrarea Ta să fie împlinită. Eu î-Ţi mulţumesc Tată, în numele Domnului Isus Hristos, Mîntuitorul nostru.

Trebuie să vă amintesc că nu avem nevoie de aplauze, nimeni nu se ridică în picioare, nu ovaţionaţi... Minunaţi-vă în tăcere, şi da-ţii slavă Domnului în linişte.

5:14 ♦ Acum poruncesc piciorului pierdut al acestui tînăr, să se întoarcă din focul crematoriului, şi să se aşeze la locul lui, fără durere, chiar insesizabil, în termen de un minut. Porunca am dat-o în Numele Domnului Isus cel răstignit şi înviat, amin.

Aşteptăm un minut să vedem ce se întîmplă... Stai să-ţi pun şi pantoful stîng alături de celălalt... Priviţi pantalonul că este gol pe interior... iată că fac ce vreau cu el... dar acum îl las ca să se aşeze deasupra pantofului, ca şi cum ar avea şi picior înăuntru. Şi eu nu-i fac nimic. N-am nici baghetă, nici toiag, şi nici magician nu sînt. Iată, chiar mă întorc cu spatele ca să nu-l văd. Nici nu mă mai interesează...

Dar ce-i, ai venit să sari în sus pe aici? Îţi arde-a zburda şi de joacă? Ia uite ce genoflexiuni face... Dar opreşte-te acuma... Unde alergi? Hei! Întoarce-te înapoi, şi fii disciplinat. Vino aici din nou lîngă unchiul tău care plînge şi el de bucurie...

5:15 ♦ Gata, ridică-ţi pantalonii... Priviţi, priviţi semnele şi minunile Domnului nu au încetat.

Piciorul a revenit înapoi, măcar că a fost amputat, ars în focul crematoriului de la spital, şi nici n-a mai fost nevoie de o nouă intervenţie chirurgicală. Priviţi! Nici semne nu sînt c-ar fi dispărut vre-odată. Mare este puterea lui Dumnezeu...

Eu nu ştiu ce se întîmplă, dar iarăşi plîng oamenii din adunare. Măi fraţilor, astea nu-s poveşti lacrimogene. Este realitate. Este Domnul care lucrează. Acelaş Domn Isus veşnic.

Dacă voi vreţi să mai rămîneţi înainte de a pleca, mergeţi la locurile voastre. Vă urez drum bun şi Domnul să vă călăuzească. Nu uitaţi să vă botezaţi în numele Domnlui Isus! Să nu spuneţi nimănui c-aş fi eu vindecătorul, pentru că ar fi o minciună. Eu nu fac vindecări. Domnul este singurul vindecător. Domnul să vă binecuvînteze!

5:16 ♦ Îţi mulţumesc Doamne Isuse pentru că te-ai făcut vizibil prin lucrările Tale, şi împlineşti ce a rămas scris în Ioan 14:12. Îţi mulţumesc că ai transformat cenuşa de la crematoriu din nou în picior funcţionabil, şi l-ai şi reaşezat la locul lui de unde fusese decupat. Tu ai demonstrat încă odată în plus că ~foc şi lumină sîntem~, (din foc şi din lumină sîntem desprinşi) şi tot în ~foc şi în lumină ne întoarcem. Ne-ai făcut Doamne să înţelegem şi să ştim că sîntem flăcările Tale şi lumina Ta, măcar că ne manifestăm ca oameni.

Îţi mulţumim Tată, şi te rugăm să ne descoperi toate tainele pe care avem dreptul să le cunoaştem, fiind mădulare ale Fiului Tău preaiubit, Domnul nostru Isus Hristos.

Ajută-ne Doamne să te lăudăm în mijlocul mulţimilor, ca să ştie toată creaţia Ta cine eşti Tu. Deschide-ne gurile Doamne ca să Te lăudăm şi să Te slăvim în numele lui Isus. Amin.

6

6:1 ♦ Aţi văzut că Moise, măcar că a fost născut din femeie, el era alesul Domnului (Psalm 106:23) chiar dacă nu putea vorbi uşor. Vorba lui şi limba lui erau încurcate. Aşa este scris în Exodul 4:10. Dar Domnul i-a zis în versetul 11: ,,Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu Domnul?,,

Auzi Cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb. Chiar Domnul. Şi noi care judecăm că dacă un om este surd, mut, orb, handicapat şi neputincios, ar fi din alte cauze.

,,Cel care a sădit urechea, s-ar putea să n-audă? Cel ce a întocmit ochiul, s-ar putea să nu vadă? Cel ce pedepseşte neamurile, s-ar putea să nu pedepsească?,, (Psalm 94:9-10).

6:2 ♦ Acelaş Domn, măcar că-l face pe om surd, sădindui-o aşa surdă, tot EL poate să o şi repare ca să audă. Chiar dacă întocmeşte ochi orbi pentru un om, EL poate să-i repare ca să poată vedea cu ei. Şi ce dacă un om este mut? Domnul dacă vrea poate să-l facă a vorbi. Totul este la voia Lui. EL pedepseşte neamurile, şi tot EL le legă rănile (Psalm 147:3) şi-i mîngîie.

,,Nu vreau să cert in veci, zice Domnul, nici să ţin o mînie necurmată, cînd înaintea Mea cad în leşin duhurile, şi sufletele pe care le-am făcut. M-am mîniat şi i-am lovit, M-am ascuns în supărarea Mea, şi cel răzvrătit a urmat şi mai mult pe căile inimii lui. Şi totuşi îl voi tămădui; îl voi călăuzi, şi-l voi mîngîia, pe el şi pe cei ce plîng împreună cu el. Voi pune lauda pe buze... Da Eu îl voi tămădui,, (Isaia 57:16-19).

După cum vedeţi, astăzi se împlinesc aceste Cuvinte ale Domnului.

Tînărului căruia Domnul i-a luat piciorul, măcar că i l-a trecut şi prin foc făcîndu-l scrum, i l-a adus şi înapoi, ca şi cum nu s-a întîmplat nimic, chiar dacă el a suferit lipsa lui 3 ani de zile.

6:3 ♦ Moise a fost mistuit de flăcările uriaşe ale vulcanului. Scrumul trupului său amestecîndu-se cu lava incandescentă care se revărsa din vîrful muntelui. 40 de zile şi 40 de nopţi nu s-a mai ştiut nimic de el. Nimeni nu se mai aştepta ca el să mai poată fi recuperat vre-o dată. Dar el nu numai că a ieşit de acolo viu şi nevătămat, a adus cu el şi tablele legămîntului scrise cu Degetul Domnului. Şi aflăm că Degetul Domnului era chiar Moise (Exodul 8:19). Auzi cine era Moise. Era un mădular din trupul lui Dumnezeu care putea să intre în focul ca de furnal, şi putea să iasă de acolo viu şi nevătămat. Şi nu numai odată. Dumnezeu vorbea cu el gură către gură (Exodul 33:11 Numeri 12:8).

Voi dezvolta în altă predică, mai multe amănunte despre mădularele Domnului.

6:4 ♦ Dacă Dumnezeu este Un Foc Mistuitor (Deuteronom 4:24), şi Moise era Degetul Domnului, ca mădular al Aceluiaş Domn, înseamnă că şi Moise era o flacără din acel Foc Mistuitor, măcar că se manifesta ca un om. Dacă efectul bumerangului trecea prin acel Foc pentru el, nu era nici o nenorocire. Focul era mediul lui în care trăia chiar înainte de a se naşte ca om, ceea ce este valabil pentru toţi copiii lui Dumnezeu.

Nu mai putem amîna. Trebuie să încheiem repede predica şi să începem serviciul de vindecare. În timp ce voi aveţi o pauză de cîteva minute, eu vă voi spune ceva în încheiere.

Am să vă dau două exemple ca să vedeţi pe cine tămăduieşte Domnul.

6:5 ♦ Îndrăcitul care avea o legiune de demoni în el (Marcu 5:2-13 Luca 8:27-33), nici măcar nu ştia ce-i cu el. Era viu, dar nu scrie nicăieri că ar fi dorit izbăvirea de acei demoni, nici că ar fi avut credinţă, nici că ar fi cerut Domnului să-l elibereze, şi nici nu s-a găsit nimeni ca să creadă pentru el. Dar el a fost găsit vrednic de mîntuire fără credinţa personală, sau a altcuiva.

6:6 ♦ Nicăieri nu scrie că femeia gîrbovă ar fi cerut Domnului s-o dezlege de neputinţa ei, şi nici că ar fi crezut, şi nici altcineva nu s-a găsit ca să creadă pentru ea. ,,Isus a chemat-o şi i-a zis: --Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta,, (Luca 13:12). Şi aflăm că femeia aşa cum era ea, era o fiică de-a lui Avraam (versetul 16).

6:7 ♦ De ce am subliniat exemplele respective? Ca să nu înţelegeţi aşa cum se vehiculează destul de des, că numai dacă ai credinţă în Domnul poţi să fii mîntuit. Credinţa nu o ai de la tine putere. Credinţa este o însuşire, tot aşa cum este şi Înţelepciunea şi priceperea. Credinţa o ai dacă ţi-o dă Domnul. Dacă nu ţi-o dă, nu o ai. Şi aţi văzut în aceste exemple că măcar de-ai fi fiu sau fiică de-a lui Avraam nu eşti înzestrat cu credinţă neapărat.

6:8 ♦ Despre săracul Lazăr nu scrie nicăieri c-ar fi avut credinţă, dar el era mădular din sînul lui Avraam. Era mîna lui Avraam ce se manifesta ca un om sărac aici pe pămînt, iar după ce a murit ca un om, s-a întors înapoi acolo unde îi era locul, tot ca un efect de bumerang.

Aşa că, fie că ai credinţă sau nu ai, fie că cineva crede pentru tine sau nu crede, important este să fii moştenitor/mădular de-a lui Avraam, adică să fii sămînţă aleasă de Dumnezeu.

6:9 ♦ Grîul ajunge în hambar fie că vrea, fie că n-ar vrea. Dar neghina, măcar că creşte împreună cu grîul, şi se dezvoltă, şi-i mai frumoasă decît grîul, oricît s-ar strădui, nu va ajunge niciodată în hambar.

Acelaş lucru se întîmplă şi cu oamenii. N-au decît să fie ei şi cu stea în frunte, nu depinde neapărat de credinţa lor, sau de cît de frumos predică de la amvon, sau că-i un mare şi vestit teleevanghelist, dacă nu-i din viţă Impărătească tot degeaba. Nu va ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu niciodată.

6:10 ♦ Unii oameni au credinţă, dar nu în cine trebuie, măcar că strigă sus şi tare că ei cred în Isus. Ei sînt oameni de tip neghină care se manifestă ca şi cum ar fi vii, măcar că-s morţi din start. Precum neghina care-l şicanează pe grîu atît de mult, aceşti oameni trăiesc doar să-i încurce pe originalii copii ai Domnului. Dar oricît i-ar încurca şi i-ar înlătura ca să iasă ei la iveală, pe Domnul nu-L pot înşela niciodată. Doar aleşii Domnului vor fi mîntuiţi.

,,Credinţa a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna,, (Iuda 3). Dar printre sfinţii originali ,,s-au strecurat unii oameni scrişi de mult pentru osîndă,, (Iuda 4). ,,EL a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia,, (Iuda 6). ,,Ei sînt oameni supuşi poftelor firii, care n-au Duhul,, (Iuda 19).

6:11 ♦ Spuneam chiar de la început că efectul bumerangului este valabil şi în interiorul pămîntului, şi că trebuie să aduc argumente în acest sens.

Domnul Isus a predicat duhurilor din închisoare din mijlocul pămîntului. EL a ajuns acolo în timp ce era crucificat pe dealul Căpăţînii la Golgota, şi se desfăşura tot ritualul cu înmormintarea Trupului. Cînd a luat o pauză, a venit să-Şi recupereze Trupul din mormînt, ascunzîndu-L. Apoi nu L-a împiedicat nimic sa se reîntoarca din nou în mijlocul pamîntului ca sa continuie proopovădiurea. Astfel că EL a vizitat centrul pămîntului de două ori pînă ce S-a arătat ucenicilor în Galilea. Un dublu efect al bumerangului.

,,EL a fost omorît în trup, dar a fost înviat în Duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare care fuseseră răzvrătite odinioară,, (1Petru 3:19).

6:12 ♦Ce a făcut Domnul cu Viaţa Lui? Şi-a dat-o şi a luat-o înapoi; ,,Tatăl Mă iubeşte pentru că-mi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau,, (Ioan 10:17). Acelaş efect de bumerang.

6:13 ♦ Hai să vedem în ce mod s-a făcut Înălţarea Domnului şi cum va fi revenirea Lui.

Mulţi credincioşi au o imagine falsă asupra acestui amănunt.

Este scris aşa: ,,Pe cînd se uitau ei la EL, S-a înălţat la cer, şi ~un nor~ L-a ascuns din ochii lor. Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe cînd se suia EL, iată că l-i s-a arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb şi au zis: --Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, ~va veni în acelaş fel~ cum L-aţi văzut mergînd la cer,, (Fapte 1:9-11).

6:14 ♦ Ca să ştim cum S-a înălţat, noi trebuie să vedem cum este venirea Lui.

Găsim scris în Marcu 13:26. [Atunci se va vedea Fiul omului venind ~pe nori~ cu mare putere şi cu ~slavă~]. Deci ,,nu venind pe pămînt,, ci pe nori.

,,Iată că EL vine pe nori. Şi orice ochi ÎL va vedea,, (Apocalipsa 1:7).

,,Iată că pe norii cerurilor a venit Unul ca un Fiu al omului,, (Daniel 7:13).

,,Pe nori şedea Cineva care semăna cu un Fiu al omului,, (Apocalipsa 14:14).

,,Domnul vine într-un Foc,, (Isaia 66:15). EL însuşi este Foc mistuitor (Evrei 12:29).

,,Înfăţişarea Slavei Domnului era ca un Foc mistuitor,, (Exodul 24:17).

,,Cel ce a fost arătat în trup... a fost înălţat în Slavă,, (1Timotei 3:16).

6:15 ♦ Apostolul Pavel a văzut foarte bine cum a fost înălţat Domnul. Adică a fost înălţat în Slava Lui ce era un Foc mistuitor.

Înălţarea Domnului a fost asemănătoare venirii Lui. Şi cum venirea Lui este pe norii de foc al cerului, numai că EL S-a transformat în ~Foc mistuitor~ la episodul înălţării.

Ucenicii priveau Acel Foc mistuitor care se înălţa la ceruri.

Domnul Isus Hristos este Acelaş Dumnezeu Atotputernic din vechime. Şi ştiţi de ce?

Aţi văzut cum am început predica? Exact cum am început-o tot aşa o şi termin.

6:16 ♦Dacă Domnul Isus a zis în Apocalipsa 22:13 ,,Eu sînt Alfa şi Omega, Cel dintîi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfîrşitul,, putem observa că Dumnezeu din vechime a spus acelaş lucru:

,,Eu Domnul Cel dintîi şi Acelaş pînă-n cele din urmă viacuri,, (Isaia 41:4b).

,,Eu, Eu sînt Domnul, şi afară de Mine nu este nici un Mîntuitor,, (Isaia 43:12).

,,Eu sînt Cel dintîi şi cel de pe urmă, şi afară de Mine nu este alt Dumnezeu,, (Isaia 44:6b).

,,Ascultă-Mă Iacove! Şi tu Israele, pe care te-am chemat! Eu, Eu sînt Cel dintîi, şi tot Eu sînt Cel din urmă,, (Isaia 48:12).

Domnul nostru Isus Hristos care este Dumnezeul veşnic, fie lăudat şi mărit în veci. Amin!

6:17 ♦Începem imediat serviciul de vindecare cu ajutorul Domnului, în ordinea biletelor de ordine. Acordaţi-mi doar 10 minute de pauză şi mie! Sper să nu încurcăm programul de dimineaţă. Eu cred că pînă la răsăritul soarelui vom pleca de aici, dacă este şi voia Domnului.