Tabla de Şah

aaccent | Just another WordPress.com site

Fără măhramă ● Tabla de Şah

1:1 ♦ Vă mulţumesc că m-aţi aşteptat. Am depăşit ora de începere cu cîteva minute. Eu de obicei sînt punctual, dar azi am întîrziat fără voia mea. Vă voi explica îndată.

Mai întîi fie aduse mulţumiri Domnului nostru Isus Hristos pentru modul cum Îşi desfăşoară EL lucrările Sale, şi pentru felul în care Îşi face EL de cunoscut Cuvîntul Său.

1:2 ♦ Rareori am ocazia să predic în timpul zilei. Dar în Grădina asta de vară, noaptea nu se poate predica, pentru că pe ecranul ăsta mare din spatele meu, rulează filme ca la cinematograf.

Şi măcar că-i ziuă, aşteptîndu-mă să predic doar la un număr mic de persoane, iată că după aprecierea mea, sînteţi peste 1000 de oameni aici.

1:3 ♦ Mulţumesc celor care m-au invitat şi-au organizat această adunare. Ei au pus şi responsabili cu ordinea şi disciplina. Vă rog să-i respectaţi! Tot ei au cheltuit şi s-au ocupat de publicitatea necesară telefonînd la cunoştinţe, la rude, la prieteni... au trimis şi mesaje telefonice şi e-mail-uri... au tipărit litouri pe care le-aţi văzut afişate... au trimis scrisori şi cărţi poştale. La radio, la televiziune şi prin internet s-au abţinut să apeleze. Şi totuşi uitaţi-vă şi voi cîţi de mulţi aţi venit.

Ei au ştiut că „Truda”, Dumnezeu o răsplăteşte (Ieremia 31:16).

„Fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui” (1Cor,3:8).

1:4 ♦ Cine are Biblia adusă aici, aş vrea să o ridice ca s-o văd şi eu...

Impresionant, impresionant... Majoritatea aveţi Cuvîntul împreună cu voi. Şi eu care mă gîndeam că uneori predic şi celor care nu cunosc Cuvîntul Domnului.

1:5 ♦ Haideţi să ne ridicăm în picioare pentru a ne ruga Domnului.

Scump Tată ceresc, care eşti Dumnezeul tuturor duhurilor vizibile şi invizibile, primeşte mulţumirile noastre, că ne-ai adunat aici, o parte din cei vizibili, şi sînt convins că ai adunat destui şi din cei invizibili.

Ştim Doamne că Tu eşti în mijlocul nostru, pentru că ,,despărţiţi de Tine nu putem face nimic”. Aşa am găsit scris în „Ioan 15:5”. Noi sîntem conştienţi de faptul că ţărîna nu poate face nimic din proprie iniţiativă dacă nu este însufleţită de Duhul Tău de Viaţă. Iar dacă noi trăim, nu este meritul nostru. Trăim pentru că Tu vrei aşa.

În planurile Tale era prevăzută şi adunarea asta, pe care Te rugăm s-o conduci tot Tu.

Au venit aici oameni sănătoşi şi bolnavi, de aproape şi de departe, unii dintre ei făcînd eforturi şi sacrificii importante. Ei au venit ca să asculte ce le vorbeşti Tu prin nevrednicul de mine. Au venit ca să vadă şi să simtă pe propria lor piele, vindecările Tale.

Fie ca lucrările Tale pe care le-ai pregătit, pentru ziua de astăzi, să se împlinească aşa după cum este voia Ta. Dă-ne Doamne motive ca să-Ţi aducem laudă şi cinste, să-Ţi dăm slava şi mărirea cuvenită. Fii Tu la cîrma acestei adunări ca să ne dai hrana potrivită pentru această vreme a sfîrşitului de timp. Ajută-ne Doamne ca să ne închinăm doar Ţie, pentru că numai Tu eşti vrednic să primeşti închinarea. Înlătură Tu toate piedicile din calea bunei desfăşurări a acestei adunări, şi nu lăsa pe vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi ca să ne tulbure în nici un fel. Pune Tu Doamne, cuvintele Tale în gura mea pentru ca să le rostesc spre Slava Ta şi în Numele Tău. Vindecările Tale să se împlinească, aşa după cum ai pregătit Tu pentru această zi pe care ai ales-o încă din veşnicii.

Te rugăm Doamne Dumnezeule, să faci ca să se vadă slava Ta în această zi minunată, şi să arăţi lumii întregi că Tu eşti Dumnezeul meu şi că eu sînt slujitorul Tău.

Slăvit, mărit şi lăudat să fii în veci de veci, amin!

Puteţi să vă aşezaţi!

1:6 ♦ Am văzut că unii dintre voi şi-au pregătit aparatele de filmat şi de înregistrat. Nu vă sfătuiesc să le folosiţi, pentru că ar fi inutil efortul pe care-l faceţi. Cine vrea să mă popularizeze se face vinovat de idolatrie, iar Dumnezeu pedepseşte aspru asemenea infracţiune. Avem un Dumnezeu gelos. Lăsaţi-L pe EL să mă facă de cunoscut dacă vrea, şi cînd vrea; nu forţaţi voi nota! Toate la vremea lor. Aveţi răbdare!

Repet ceea ce spun de fiecare dată cînd mă aflu la amvon: Abţineţi-vă de la publicitate!

Nici măcar să nu mă fotografiaţi în scopul publicităţii. Numele meu nu trebuie publicat înainte de vreme. Nu mă puneţi pe mine la egalitate cu Domnul Isus Hristos. Eu sînt doar un slujitor al Domnului.

1:7 ♦ Dăunăzi am avut o discuţie cu nişte reporteri care au vrut să facă publice nişte înregistrări cu mine de cînd am predicat în Aula unei Universităţi, şi pe puntea unui vapor. Erau foarte supăraţi că aparatele lor atît de sofisticate, măcar că au înregistrat tot, n-au putut reda nimic în mas media. Unele s-au stricat, altele s-au blocat... s-au scurtcircuitat... au luat-o razna de la funcţionarea lor normală, de parcă ar fi fost bruiate...

Mă scoteau pe mine vinovat pentru deteriorarea aparatelor lor.

A fost doar un avertisment al Domnului. Dar Dumnezeu poate pedepsi şi mai aspru.

De aceea eu doar v-am atenţionat, să nu-L mîniaţi pe Dumnezeu.

1:8 ♦ Am promis că vă explic cum de am întîrziat.

Nişte părinţi distruşi, au fost informaţi de către un binevoitor, cine sînt eu şi cu ce mă ocup. Oamenii au venit la mine, chiar aici la intrare, plîngînd şi insistînd că numai eu aş putea să le rezolv problema lor. Ei aveau o copiluţă de şase anişori, bolnavă de leucemie în spital. I-au făcut transplant de măduvă şi tot felul de tratamente, doar-doar să se schimbe situaţia în bine. Dar nu trăgeau nădejde să mai trăiască mult. De aceea aşteptau cu mult interes sosirea mea aici. Sperau ca eu să le lecuiesc copila. Dar n-a fost să fie. Copila a murit ieri, şi se află la morga spitalului. Şi ei mă-nvinuiau că de ce stau ascuns, că dacă ei m-ar fi găsit mai devreme, aduceau cumva copila la mine să o vindec.

1:9 ♦ Eu le-am spus că nu pot să vindec pe nimeni, nici măcar pe copila lor, dar nu m-au crezut.

Le-am spus că numai Domnul Isus este singurul vindecător, şi dacă este în planul Lui ca s-o salveze, nu-i tîrziu nici acuma, măcar că fetiţa-i moartă de ieri.

Păreau atît de deznădăjduiţi... Erau nedormiţi, obosiţi, storşi de lacrimi...

Insistau să merg cu ei la spital acuma, ca să le înviez copila.

Le-am spus destul de clar că eu nu pot să fac nici o înviere din morţi; n-am făcut şi nici nu voi face vre-odată. Singurul care poate face învieri din morţi este doar Domnul; şi ei m-au făcut mincinos şi că nu vreau să-i ajut.

Dar cum să las eu adunarea asta de 1000 de persoane să mă aştepte în zadar? Eu nu mă duc unde vor oamenii, ci merg acolo unde mă îndeamnă Dumnezeu.

Le-am sugerat ideea de a lua copila de la spital, aşa moartă cum este, şi s-o aducă aici.

Dacă Dumnezeu vrea, va face să se vadă slava Sa aici în adunare. Dacă nu, nu.

Acuma eu nu ştiu dacă ei vor mai veni sau nu, fiind atît de deprimaţi.

De aceea voi trece la subiectul predicii de astăzi.

2

2:1 ♦ Iată, am adus cu mine o tablă de Şah cu toate piesele necesare, neştiind că voi găsi aici tabla asta uriaşă pe care mi-au pregătit-o organizatorii. Dar n-am de gînd să vă dau lecţii de Şah. Sînt unii printre voi care ar putea să-mi dea mie lecţii de Şah. De aceea vă voi spune motivul pentru care, predica de astăzi am intitulat-o „Tabla de Şah”.

Pentru ca să nu se facă deranj, şi să se audă bine de la difuzoarele astea, prefer să nu vă ridicaţi în picioare, în timp ce eu voi citi un text din Biblie.

Sper că zgomotul străzii nu vă incomodează ca să mă auziţi bine...

2:2 ♦ Deschideţi Biblia la pagina 1046, capitolul 15 din evanghelia după Ioan.

Începem de la primul verset:

„Eu sînt adevărata Viţă --zice Domnul--, şi Tatăl Meu este Vierul.

Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce roadă, EL o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţeşte, ca să aducă şi mai multă roadă”.

Trecem repede la versetul 4, aliniat 2.

„După cum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămîne în Viţă, tot aşa, nici voi nu puteţi aduce roadă, dacă nu rămîneţi în Mine. Eu sînt Viţa, voi sînteţi mlădiţele. Cine rămîne în Mine, şi în cine rămîn Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic”.

Eu am avut îndemnul să citesc versetele acestea, ca să fie drept bază pentru predica de azi.

2:3 ♦ Aş vrea ca cineva care ştie jocul de Şah, să vină aici ca să aşeze în ordine toate piesele pe ambele table de Şah... Iată că avem mai mulţi voluntari, dar să vină care-i cel mai aproape... Perfect... cînd termini te aşezi la locul tău. Mulţumesc in numele Domnului Isus.

Eram copil cînd bunicul meu mă învăţa să joc Şah. Şi cum luam bătaie destul de des, atît de mîhnit mă simţeam că-mi dădeau lacrimile... Iar bunicul ca să mă încurajeze, se mai lăsa şi el bătut. Să fi văzut atunci cîtă bucurie pe mine...

Dar pe vremea aceea eu nu ştiam de ce trebuia să ştiu a juca Şah. Abea acum înţeleg.

Prin anii 1975-1976 cînd făceam planorism, mai jucam cu colegii şi cu instructorii de zbor. Chiar şi după orele de program, la servici, directorul avea plăcerea de a juca Şah cu subalternii lui. Acolo am aprofundat mai bine ce-nsemna jocul de Şah.

Şi cumnatul meu îmi dădea lecţii de Şah, pînă cînd a început să ia bătaie de la mine.

Apoi jucam Şah prin corespondenţă pentru „Cupa Paul Farago”, ca divertisment.

2:4 ♦ După vreo cîţiva ani, am aflat de Iuri Karpov, de Gari Kasparov; nişte genii în ale Şahului.

La noi în ţară, Elisabeta Polihroniade a scos ~ o carte de Şah ~ cu tot felul de scheme care te învăţa să dai mat în trei sau cinci mutări, funcţie de cîte piese erau pe tablă şi după cum erau ele aşezate. Poziţia lor de atac şi de apărare era foarte importantă.

N-am studiat cartea. Preferam să joc doar ca amator. Cînd şi cînd mai trăgeam cîte o privire pe acolo, atunci cînd nu aveam partener de joc.

Şi ce credeţi că făceam? Luam tabla de Şah, aşezam piesele aşa după cum vedeam o anumită schemă, şi jucam de unul singur atît cu albele cît şi cu negrele. Eu mişcam piesele dîndu-le putere să atace, să captureze, să se apere, să se retragă... Tot eu hotăram sacrificiile funcţie de tabăra pe care o alesesem ca să cîştige... Eu vorbeam cu piesele, eu mă bucuram, eu aveam tot felul de stări sufleteşti, funcţie de evoluţia jocului.

La final, indiferent de tabăra care ieşea învingătoare, mă declaram cîştigător, sărind în sus de bucurie... apoi mă manifestam cu mîhnire ca şi cum făceam parte şi din tabăra care pierduse. Cine m-ar fi privit de la distanţă ar fi zis că ori fac repetiţie ca să mă pregătesc de examen la actorie, ori c-aş fi fost sărit de pe fix.

Dar eu nu vă spun toate astea degeaba. Vă voi povesti despre Domnul care ne tratează şi pe noi oamenii, ceva asemănător cum veţi vedea că voi trata eu piesele astea de Şah.

2:5 ♦ Eu ştiu că biletele de ordine au fost împărţite la bolnavii care au nevoie de vindecare, şi ei deja se află în rîndurile din faţă. Dar printre voi, undeva mai în spate, se află un om ce are o pareză facială. L-aş ruga să se ridice în picioare...

Priviţi-vă vecinii, şi îndemnaţi-l să se ridice...

Perfect. Dumneata eşti. Nu te teme! Nu eşti vinovat cu nimic. Să nu ai emoţii! Rămîi acolo unde eşti! Dar nu te aşeza jos pînă nu-ţi spun eu. Tu te afli destul de în spate, astfel că eu nu disting suficient de bine toate trăsăturile tale. Dar cei de lîngă tine pot să confirme dacă eu spun adevărul despre tine.

2:6 ♦ Gura ta este dusă într-o parte destul de mult ca să te încurce la vorbit, din cauza parezei pe care n-ai tratat-o la timp. N-ai fost de loc pe la medici. Tu trăieşti undeva la ţară, într-un sat mărunt şi izolat de la munte. Dar azi ai fost prin preajmă, şi cum cineva te-a îndrumat să intri şi pe aici, ai intrat din curiozitate. Este aşa? Este.

Problema este că tu n-ai ştiut a solicita bilet de ordine, nici supraveghetorii nu te-au observat pentru că ţineai mâinile în buzunare.

2:7 ♦ Ridică mâinile te rog, ca să vadă toţi că şi tu ai mâini pe care poţi să le ţii şi-n afara buzunarelor! Hai, nu-ţi fie jenă. Aici nu cred că trebuie să ne fie ruşine. Aşa... Ridică-le chiar mai sus... Desfă şi degetele toate... Perfect.

Vedeţi că el are doar cîte patru degete la fiecare mînă? Vedeţi.

El aşa s-a născut, nu pentru că aşa ar fi vrut el. Şi nici nu-l deranjează.

Poţi lăsa mîinile în jos, ca să nu te doară.

Tu n-ai luat Biblia cu tine, pentru că n-ai ştiut că vei intra şi pe aici. Şi nici acasă nu ai suficient timp ca s-o studiezi, datorită volumului mare de muncă. Ceva-ceva tot ai mai citit. Eşti conştient de existenţa lui Dumnezeu, şi după părerea ta şi crezi în EL.

Privitor la degetele de la mâini, nu ţi-ai dorit ca să fie completate, mulţumindu-te cu cîte ai. Nici acuma nu simţi dorinţa asta. Nici nu ştii pentru ce te afli aici, şi nici ce urmează a se petrece pe aici. Nici măcar Şah nu ştii a juca.

2:8 ♦ Aş ruga acum să se ridice în picioare tot rîndul unde se află el...

Ţineţi-vă de mâini cu vecinii voştri...

Păi şi el trebuie să facă acelaş lucru ca şi voi.

Vedeţi voi o deosebire între voi şi el, chiar dacă lui îi lipsesc cele două degete? Nu.

Să nu vă desprindeţi mâinile! Rămîneţi aşa cum sînteţi ţinîndu-vă unii de alţii!

Ştiţi voi că el are degetele acelea în buzunare?

2:9 ♦ Tu care eşti în faţa lui, ridică-te şi caută-l în buzunare, fără să şterpeleşti ceva de pe acolo, ca să confirmi că spun adevărul...

Cum, n-ai găsit nimic? N-ai căutat tu bine. Sau ţi-o fi fost frică să scotoceşti mai bine.

Vecinul tău, aş dori să caute el, poate-i mai curajos...

Nici tu n-ai găsit? Extraordinar. Doar nu vreţi ca să vin eu să le caut.

Măi omule, pentru că sînt propietatea ta, caută-le tu, fără să te uiţi aşa mirat la mine!

Sloboziţii mâinile ca să-şi poată căuta degetele lipsă...

Caută-le bine!...

Nici tu nu le găseşti, măcar că-ţi aparţin, şi-s ale tale?

Scoate mâinile din buzunare şi arată-ni-le şi nouă ca să fim convinşi că nu ne-ai minţit.

Ridică mâinile sus cu palmele desfăcute.

Se vede că nu are nimic în palme, dar degetele sînt toate la locul lor. Număraţile! Are căte cinci degete la fiecare mînă.

2:10 ♦ Ce-i murmurul ăsta? Omul ne-a minţit din nebăgare de seamă. Observaţi că şi gura i s-a îndreptat?

Gata, gata... Opriţi-vă din aplauze! Linişte vă rog!

Am uitat să vă spun de la început că sînt interzise aplauzele. Vă rog. Aici nu-i spectacol.

Este lucrarea lui Dumnezeu. Dacă EL nu-mi făcea de cunoscut, eu nici n-aş fi ştiut că omul acela este printre voi. Priviţi la el cum radiază de fericire, în timp ce lacrimile se rostogolesc pe obrajii lui!

Mulţumeşte-I Domnului aşa cum ştii tu mai bine în rugăciunile tale. Şi ca să-I dovedeşti credincioşie, caută cît mai curînd să te botezi în Numele Domnului Isus Hristos, pentru că EL te-a ales ca să-Şi arate slava Sa în tine, aici în adunarea asta, în care n-ai ştiut de ce te afli.

O adevărată surpriză pentru tine. Dar să vezi ce surpriză vei face cînd vei ajunge acasă...

2:11 ♦ Aducem mulţumiri Domnului pentru prezenţa Sa aici, şi pentru lucrările Sale supranaturale. EL este cu noi, măcar că nu-L vedem în carne şi oase. EL îşi alege oamenii prin care să lucreze, pe care-i pregăteşte încă înainte de a se naşte. Doar îi aduce pe scena lumii ca să-Şi manifeste puterea în ei.

Aţi văzut că degetele aşteptau în buzunarele omului pentru ca să fie puse la locul lor după atîţia ani de zile? Cei doi căutători nu le-au găsit. Nici chiar propietarul lor nu le-a găsit. Dar ele erau acolo invizibile şi impalpabile. Supranaturalul s-a petrecut în buzunare la clipeala ochiului. Persoana în cauză nici măcar n-a băgat de seamă transplantul făcut fără instrumentar medical, fără operaţie, fără să curgă sînge. Şi degetele adăugate nu arată ca fiind noi, ci ele arată ca şi celelalte, avînd aceeaş vîrstă. Nici măcar unghiile nu diferă, de parcă şi ele au fost îngrijite la fel ca şi celelalte.

2:12 ♦ Minunat este Domnul. Mulţumim Doamne Isuse că eşti la lucru şi că te descoperi prin semne şi minuni aşa după cum ai promis înainte de a fi răstignit. Mulţumesc că ai ales să locuieşti în mine şi să Te manifeşti prin mine, acum în această vreme a sfîrşitului de timp. Tu m-ai pus deoparte încă înainte de a fi în pîntecele mamei mele, ca să mă lansezi pe scena lumii la vremea potrivită, pentru ca Tu să demonstrezi lumii că eşti acelaş dintotdeauna, ieri, azi şi-n veci. Aleluia!

2:13 ♦ Moise nu ştia că mîinile lui pot fi bolnave de lepră. Nu ştia. Dar Domnul ştia.

Unde s-au îmbolnăvit de lepră mâinile lui Moise? În sînul lui. Şi Domnul nu poruncise ca ele să se îmbolnăvească. Dar lepra era acolo în sînul lui Moise aşteptînd momentul cînd Domnul voia să-Şi arate puterea Sa. Lepra era în sînul lui Moise de atîta timp, şi Moise nici nu băgase de seamă. Doar se îmbrăcase de atîtea ori schimbîndu-şi hainele.

Citiţi în Exodul 4:6-7 ca să vedeţi că am dreptate!

Şi mâinile lui Moise s-au vindecat tot în sînul lui. Cum? La clipeala ochilor.

2:14 ♦ Eu cred că Moise a fost destul de surprins de cele ce i se întîmpla.

Mai întâi că ~ Rugul aprins ~ vorbea cu el. Apoi toiagul transformat în Şarpe, încît Moise fugea de el (vers 3), şi din nou şarpele retransformat în toiag. De data asta lui Moise nu-i mai era frică. Şi era acelaş toiag care un pic mai devreme avusese şi viaţă in el de stîrnise frica lui Moise. Iar acuma mîna lui cu lepră şi din nou fără lepră...

Dar Moise era bâlbâit. Nu putea vorbi bine. Şi observăm că Domnul nu-l vindecă. Dar îi spune că gura lui era chiar Aaron, fratele lui (versetele 10,11,12).

2:15 ♦ Auzi cine era gura lui Moise. Deci gura lui, era detaşată de el şi funcţiona separat de el, măcar că arăta şi ea ca un om, avînd alt nume decît propietarul ei.

Deci Aaron era un mădular detaşat din trupul lui Moise. Era gura lui Moise, tot aşa cum Eva era coasta lui Adam şi se manifesta ca o femeie.

Dar chiar Moise era şi el desprins din Dumnezeu ca un mădular ce se manifesta ca un om.

2:16 ♦ Moise era ~ Degetul lui Dumnezeu ~ (Exodul 8:19). Şi acest Deget al Domnului avea o gură separată de el, ce se manifesta tot ca un om cu numele de Aaron.

Rezultă că Aaron era doar o mică parte din Degetul lui Dumnezeu.

Nu-i aşa că-i interesant?

Fiecare mădular dintr-un întreg, dacă-i detaşat, devine şi el la răndul lui tot un întreg cu toate mădularele necesare. Acestui nou întreg, dacă i se detaşează un mădular, el devine încă un întreg asemănător cu întregul din care tocmai a fost extras.

3

3:1 ♦ Privind mai în ansamblu putem vedea ce a putut să facă Dumnezeu numai cu un singur Deget. A răscolit tot Egiptul lăsîndu-l vraişte. A omorît oamenii ca şi cum ai omorî un roi de furnici.

Iată ce era Egiptul pentru Dumnezeu. Era ca un muşuroi de furnici pe care oricînd îl poţi răscoli, nimicindu-i pe majoritatea locuitorilor lui.

Cu un singur Deget, Domnul a pus în practică cele 10 urgii, pregătite de EL încă înainte de Avraam, tocmai din veşnicii.

Cu un singur Deget, Domnul a trasat un drum prin Marea Roşie ca să poată trece poporul spre Ţara Făgăduinţei.

Cu acelaş Deget a scris cele 10 porunci.

Acelaş Deget vorbea cu Dumnezeu gură către gură.

Acelaş Deget a intrat în mijlocul Vulcanului de pe Muntele Sinai, stînd 40 zile acolo (nemîncînd nimic, şi nici apă n-a băut), ca să iasă apoi din EL cu Tablele Legămîntului.

Acelaş Deget a condus poporul pînă la Iordan, după care a fost retras de pe scena lumii prin poprunca de a muri acolo în Ţara Moabului.

Mormîntul Degetului nu s-a găsit, dar Degetul şi-a făcut apariţia pe Muntele transfigurării, împreună cu Ilie, ca să stea de vorbă cu Domnul.

3:2 ♦ Iar acel toiag devenit şarpe şi iarăşi transformat în toiag, ne aminteşte de şarpele Edenic ce avea formă asemănătoare omului, care, după episodul amăgirii, a fost transformat într-o reptilă tîrîtoare.

Ştiţi ce era nevasta lui Lot inainte de a se naşte şi de a se căsători? Era un stîlp de sare. Prin neascultarea ei (întoarcerea capului) nu mai merita să se manifeste ca o femeie, fiind reaşezată înapoi ca să rămînă acelaş stîlp de sare ce fusese odinioară (Geneza 19:26).

Şi Domnul le spunea ucenicilor: „Voi sînteţi sarea pămîntului” (Matei 5:13).

Dar ucenicii meritau să se manifeste ca omeni.

3:3 ♦ Ştiţi de ce omul acesta proaspăt vindecat avea tendinţa să stea mereu cu mâinile în buzunare, chiar şi în mijlocul verii? Pentru că degetele lui erau acolo, şi ele trebuiau să fie împreună cu celelalte care se ţineau de mâini. Ele aduceau o completare buzunarelor existente şi se manifestau chemînd mâinile să stea înăuntru. Priviţi acuma la mâinile lui şi veţi vedea că nu mai sînt ţinute în buzunare. Aţi văzut că am dreptate?

Omul îşi priveşte cu plăcere toate degetele, încă nedumerit.

Să ştii că-i realitate, nicidecum un vis! Domnul ţi lea dăruit cu ceva întîrziere ca să fii complet. Şi ai văzut că nu ţi-a cerut să crezi? Darul pe care ţi l-a făcut te-a luat prin surprindere. Nici măcar n-ai visat experienţa de azi. Oricum încă mai eşti nedumerit şi pentru faptul că ai plecat de acasă, simţind un îndemn să mergi la un oraş în care n-ai mai fost niciodată. Tu n-ai ştiut de ce pleci de acasă. Ai ajuns aici şi nu ştiai ce cauţi. Iată ce căutai. Degetele tale care fuseseră lipsă la inventar, măcar că le aveai în buzunare, neştiind de ele.

Şi-ai mai găsit ceva ce nu căutai. Ai găsit vindecare. Pareza facială nu mai există.

Gura ta este îndreptată la locul ei, şi poţi vorbi foarte bine.

Cine are o oglindă, să i-o dea ca să-şi poată vedea gura...

Mulţumesc!

3:4 ♦ Lumea nu-i obişnuită cu astfel de transformări supranaturale, şi de aceea mulţi oameni nici nu acceptă să audă aşa ceva, considerîndu-l pe cel care are descoperirea, ca fiind eretic.

Domnul Isus le spunea tuturora adevărul, că EL era Fiul lui Dumnezeu, şi nimeni în afară de ucenici, nu-L credea. EL era Cuvîntul desprins din Unicul Dumnezeu, şi se manifesta ca un om.

Deci Cuvîntul devine un mădular din Dumnezeu dacă este rostit de EL într-un anumit scop.

3:5 ♦ Mergem mai departe...

Avem aici un voluntar care mă ajută la mutat piesele pe tabla asta mare.

Vino aici!... Fii atent la mişcările pe care le fac eu pe tabla asta mică, iar tu vei face aceleaş mişcări cu piesele magnetice pe tabla asta verticală.

Se vede pînă acolo în spate?... Se vede.

Fiţi atenţi ce fac eu aici!

Voi lua o schemă de mat în 5 mutări, ca să nu dureze prea mult o partidă întreagă.

Aşa cum le aşez piesele aici, tot aşa vor fi aşezate şi pe tabla uriaşă din spatele meu...

Le adaptez şi eu în aşa fel încît să vă pot explica.

Am aici piesele albe într-o poziţie de atac foarte vizibilă.

Piesele negre bat în retragere construindu-şi poziţia de apărare.

Numărul pieselor este echilibrat în ambele tabere.

În mod logic, albul ar trebui să cîştige partida, oricît de corect s-ar apăra negrul.

Problema este că piesele nu fac ce vor ele, ci vor face ce vreau eu.

Dacă eu nu vreau să respect regulile de joc, cine-mi va cere socoteală?

Eu hotărăsc pentru ambele tabere.

De exemplu calul acesta ar trebui sa faca prima mişcare în felul acesta, ca să cîştige albul.

Dar eu nu vreau să cîştige albul. Voi face să se ajungă la remiză, sau să cîştige negrul.

Nu vreau să ţin cont de nici o logică, şi nici de reguli, ca să-mi ating scopul meu.

De-ar muri de ciudă Kasparov ori Karpov, şi tot am să fac să nu cîştige albul.

3:6 ♦ Piesele sînt în mîna mea, şi eu le dau putere să se apere sau să atace.

Deasemenea, tot eu pot sa fac nişte schimbări originale în funcţionarea pieselor.

În felul acesta aş da peste cap toată logica şi toate regulile şahului.

Dar o să respect regulile jocului fără a ţine însă cont de logică.

Acuma voi juca astfel încît să rămînă prostiţi cei mai buni şahişti ai lumii.

Regina neagră va da şah la regele alb chiar dacă este în pericol de a fi capturată.

Pionul alb o capturează, şi o scoate definitiv de pe tablă.

Aţi asistat la un sacrificiu destul de important din partea negrului, nu pentru că a vrut el, ci pentru că aşa am vrut eu. În acest caz, negrul ar putea ceda partida de pe acuma. Nu mai are nici o şansă. Numai că eu sînt acela care acord şansa cui vreau eu.

Pionul acesta negru este destul de înaintat, şi la a doua mişcare ar ajunge la capăt, putînd deveni regină. Condiţia ar fi sa nu-i stea regele alb în cale şi nici să-l captureze.

Negrul fiind la mutare, voi mişca turnul într-o direcţie neaşteptată, aici... descoperind regele ca să rămînă fără apărare.

Albul ar putea da mat la prima mişcare a reginei. Numai că eu nu vreau să mişc regina, şi am să mişc regele aici ca să-i fac loc pionului negru să înainteze încă un pas, aşa.

Mut regele alb ca să fie mai la distanţă, aici... şi acum, iată că pionul negru a ajuns la capăt. Îi dau valoare de regină... unde-i regina? aici... Şi am recuperat regina.

Acum este o adevărată răsturnare de situaţie.

Funcţie de cum sînt aşezate piesele, negrul are o poziţie excelentă.

Totuşi albul ar putea veni să tripleze apărarea aici cu calul, şi prin regrupare ar putea ataca din nou. Dar eu nu vreau să mut calul, şi voi duce nebunul ăsta pe diagonală la capătul opus.

Regele alb nu mai are nici o apărare, din cauza reginei negre care, iată că vine chiar lîngă el, fiind sprijinită de acest pion negru. Şi este ~şah mat~, deoarece regele alb este blocat din toate părţile.

3:7 ♦ Mă aştept să fiu criticat pentru că am fost părtinitor, şi am făcut să cîştige tabăra care ar fi trebuit să piardă în mod logic.

Aţi văzut ce am făcut? Am măturat regina neagră de pe scenă/tablă ca şi cum aş fi omorît-o, şi am dus-o dincolo de tablă ca să nu mai aibă nici o valoare. După care am adus-o înapoi, dîndu-i aceeaş valoare. Şi ea n-o putut a se împotrivi nici să mă influienţeze. De ce? Pentru că aşa plănuisem eu încă înainte de a începe partida. Eu i-am dat putere şi tot eu am lipsit-o de putere, după care i-am dat-o înapoi. A fost şi ea o marionetă în mîna mea.

3:8 ♦ Seamănă un pic cu situaţia lui Nebucadneţar? Seamănă.

Citiţi în Biblie la Daniel 4:32-37. El a trebuit să fie măturat de pe scena împărăţiei Babiloniene, timp de 7 ani, fiind transformat într-o ciudăţenie cu pene şi cu gheare care mînca iarbă ca boii, căzînd roua pe el. Apoi a fost readus înapoi pe scena împărăţiei Babiloniene.

A putut Nebucadneţar să se împotrivească? Nicidecum. A avut el vre-un merit că a ajuns din nou împărat? N-a avut. A fost şi el o marionetă în Mîna Celui Preaputernic.

3:9 ♦ Cu neprihănitul Iov s-a întîmplat aşijderea.

Iov trăia în îndestulare şi în prosperitate. Aceasta era scena în care el îşi juca rolul.

Dar într-o zi Dumnezeu a îngăduit ca să i se transforme scena într-una cu sărăcie, lipsuri şi boli, îngăduindu-i lui satan să-i omoare turmele, şi pe cei 10 copii. Şi era acelaş om neprihănit şi preţuit de Dumnezeu, numai că era strămutat într-un decor atît de inospitalier, tot timp de 7 ani.

Nu i-a fost uşor, şi nici nu se putea împotrivi.

Apoi Dumnezeu i-a dat înapoi tot ce avusese, îndoit mai mult, precum şi cei 10 copii de la vîrsta de la care fuseseră omorîţi. A fost şi el o marionetă în Mîna Celui Preaputernic.

3:10 ♦ Fiecare din noi sîntem exact ca piesele astea de şah neputincioase de a face ceva din proprie iniţiativă.

Jucătorul de şah le dă putere, şi valoarea cuvenită, indiferent de forma pe care o au.

În lipsa jucătorului de şah, piesele sînt moarte măcar că ocupă oarece poziţie cheie pe tabla de şah.

Pilda bogatului nemilostiv este un exemplu de răsturnare de situaţie.

Bogatul n-o ajuns bogat pentru că ar fi vrut el, neavînd nici un merit.

Săracul Lazăr n-o ajuns sărac din proprie iniţiativă, neavînd nici o vină.

Şi au fost măturaţi amîndoi de pe scena lumii.

Dacă săracul Lazăr a ajuns în sînul lui Avraam, bogatul a ajuns în iad.

Niciunul din ei n-a avut de ales, ci Cel Atotputernic a ales pentru ei.

Găsiţi amănunte în Biblie la Luca 16:19-31.

4

4:1 ♦ Trecem acuma la pasajul din Biblie pe care l-am citit de la început:

,,Eu sînt adevărata Viţă --zice Domnul--, şi Tatăl Meu este Vierul.

Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce roadă, EL o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţeşte, ca să aducă şi mai multă roadă. După cum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămîne în Viţă, tot aşa, nici voi nu puteţi aduce roadă, dacă nu rămîneţi în Mine. Eu sînt Viţa, voi sînteţi mlădiţele. Cine rămîne în Mine, şi în cine rămîn Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic” (Ioan 15: 1-4).

4:2 ♦ Imaginaţi-vă un butuc de viţă de vie. Noi sîntem ca nişte mlădiţe.

Ce-ar putea să facă mlădiţa desprinsă de viţă? Dacă este ruptă sau tăiată, nu poate să facă altceva decît să moară; se usucă şi nu mai rodeşte niciodată. De ce se usucă? Pentru că nu mai primeşte sevă.

Seva este sîngele viţei de vie. Această sevă face ca viţa să rodească struguri.

Zeama/mustul din boabele strugurelui este tocmai seva care a trecut din pămînt prin toată viţa de vie, suferind nişte transformări uluitoare. Adică apa de ploaie căzută din cer şi intrată în pămînt, iese afară de acolo sub altă formă, folosindu-se de viţă ca să devină struguri.

4:3 ♦ Aşa cum apa este potabilă (bună de băut), strugurii sînt buni de mîncat.

Dar şi strugurii pot suferi o nouă transformare. Prin zdrobire apare mustul/vinul, care deasemeni este bun de băut.

Atenţie! ~ Prin zdrobire, prin suferinţă ~ . Nu uitaţi asta. Veţi vedea de ce.

Şi Domnul, referindu-Se la conţinutul unui pahar, le zicea ucenicilor:

„Acesta este sîngele Meu, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor” (Matei 26:28 Marcu 14:24). Auzi ce era sîngele Domnului. Era rodul viţei; era vin veritabil. Şi nu glumea. Doar EL era Viţa. Cum n-ar fi fost vinul, sîngele Lui?

4:4 ♦ Citim acuma din Isaia 53

,,Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa...” (versetul 3)

„EL era străpuns... zdrobit” (versetul 5)

„A fost chinuit şi asuprit” (versetul 7)

„A fost luat prin apăsare... lovit de moarte” (versetul 8)

„Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă” (versetul 10)

Strugurii sînt zdrobiţi prin apăsare, suferind transformarea ca să devină must/vin.

Domnul a fost zdrobit prin apăsare, ţintuit pe cruce spre a se transforma în Sînge.

Domnul este Viaţa (Ioan 11:25 / 14:6).

Sîngele este Viaţa (Deuteronom 12:23).

Sîngele este chiar Domnul. Trupul era doar îmbrăcămintea sîngelui.

Trupul de ţărînă a suportat suferinţa ca să fie stors de Sîngele Lui cel scump.

4:5 ♦ Observaţi că ce i se-ntîmplă viţei de vie trebuia să i se-ntîmple şi Fiului omului.

Dacă viţa de vie trebuie curăţată prin tăierea mlădiţelor neroditoare, sau care încurcă, ori care nu corespunde cu viziunea lucrătorului, tot aşa şi oamenii. Parte dintre ei sînt păstraţi, iar alţii sînt înlăturaţi. Cei care-s păstraţi vor trăi şi vor rodi, iar cei care-s înlăturaţi vor merge în foc spre nimicire.

Din aceeaşi viţă se pot tăia mlădiţe pentru butaşi ce se plantează-n pămînt spre a deveni noi butuci de viţă de vie. Adică ce era întregul din care tocmai au fost detaşate/separate.

Cum s-a făcut aceasta? Prin suferinţa viţei. Nu pentru c-a vrut ea, ci pentru că aşa a vrut lucrătorul.

Cu oamenii se-ntîmplă acelaş lucru. Nici un om nu este în măsură să aleagă de a rămîne alături de Domnul, sau să se desprindă de EL. Dumnezeu hotărăşte cine trebuie să rămînă in Lumină şi cine în întuneric.

4:6 ♦ „Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi” (Ioan 15:16).

„Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor care nu fac roadă bună. Ei sînt tăiaţi şi aruncaţi în foc” (Luca 3:9). A se vedea şi Matei 7:19.

„Acela are lopata în mînă; Îşi va curăţa aria cu desăvîrşire, şi Îşi va strînge grîul în grînar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge” (Luca 3:17).

„Dacă nu rămîne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sînt strînse, aruncate în foc, şi ard” (Ioan 15:6).

În Împărăţia Cerurilor intră doar cei care fac voia Tatălui (Matei 7:21).

A rămîne în Domnul şi a face voia Tatălui, nu depinde de mine sau de tine. Depinde de Dumnezeu.

„Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-L atrage Tatăl” (Ioan 6:44).

Şi Tatăl nu atrage pe cei care se laudă c-ar avea „liberul arbitru” făcînd ce vor ei.

Tatăl atrage doar pe cei care fac voia Lui. Iar a face voia Lui, înseamnă să te laşi condus de EL, nu de „liberul arbitru” pentru că de multe ori faptele pe care le consideri tu ca fiind bune, ar putea să nu-I placă lui Dumnezeu.

4:7 ♦ La nunta din Cana Galileii, Domnul a transformat apa în vin de cea mai bună calitate.

Ce este apa şi ce este vinul?

Apa este Viaţa, şi Viaţa este Domnul.

Vinul este sîngele aceluiaş Domn.

Domnul a fost acela care S-a transformat din apă în vin.

De imaginat că noi oamenii ÎL bem pe Domnul şi ÎL mîncăm oridecîteori flămînzim şi însetăm. De aceea EL a spus:

„Cine mănîncă trupul Meu, şi bea sîngele Meu are Viaţa... Dacă nu mîncaţi Trupul Fiului Omului, şi dacă nu beţi sîngele Lui, n-aveţi Viaţa... căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sîngele Meu este cu adevărat o băutură” (Ioan 6:53-55).

4:8 ♦Deci nu numai cînd se organizează „Cina Domnului” în denominaţiuni, mîncăm noi din Trupul Domnului şi bem Sîngele Domnului, ci oricînd ne alimentăm.

De fapt seva nu este altceva decît apa extrasă din pămînt, iar viţa este fabrica ce o transformă în struguri. Prin zdrobirea strugurilor se face mustul care fermentează, rezultînd vinul. Este un adevărat proces tehnologic prin care apa, ca materie primă, este transformată într-o băutură alcoolică, în termen de jumătate de an.

Dar la nunta din Cana, Domnului nu I-a trebuit aşa mult timp ca să transforme apa în vin.

Asta e o demonstraţie în plus că Domnul nu ţine cont de logică şi de cronologie.

4:9 ♦ Acelaş fel de sevă însufleţea şi smochinul înainte de a fi blestemat.

Nu era vremea de rodire a smochinelor d.p.d.v. logic şi cronologic. Dar Domnul ar fi vrut ca să găsească roadele înainte de vreme. Şi pentru că nu le-a găsit, l-a blestemat. Iar a doua zi, smochinul s-a uscat. Asta înseamnă că Domnul n-a mai vrut să-l mai alimenteze cu materie primă, astfel că fabrica de făcut smochine a dat faliment, iar îngerii care lucrau acolo au fost trimişi în şomaj.

4:10 ♦ Dacă mlădiţele viţei de vie reprezintă fabrica de făcut struguri, smochinul reprezintă fabrica de făcut smochine. Planta de grîu este fabrica de făcut boabe de grîu.

Care-i materia primă din care se confecţionează fiecare rod în parte? Apa.

Din apă sînt făcute portocalele, cireşele, castraveţii, tomatele, merele, perele, etc.

Şi apa este chiar Viaţa/Domnul. Adică Domnul trece prin tot felul de fabrici ca să devină tot felul de fructe, legume, vin, pâine.

Domnul este apa vieţii (Ioan 4:10-14 / 7:37-39) şi pâinea vieţii (Ioan 6:48).

4:11 ♦ Omul este compus din 70% apă. Şi apa nu trece degeaba prin om. Ea trece prin el pentru ca să se transforme în ceva. Oare în ce? că şi omul este tot un fel de pom... o fabrică.

Omul trebuie să fabrice ceva din materia primă care este apa.

Care sînt roadele omului? Faptele.

Deci apa se transformă în fapte bune sau rele funcţie de fabrica-om prin care trece.

Dacă omul este de tip grîu, apa se transformă în fapte bune.

Dacă omul este de tip neghină, apa se transformă în fapte rele.

„Îi veţi cunoaşte după roadele/faptele lor” (Matei 7:16).

4:12 ♦ Oamenii primesc acelaş fel de apă, indiferent dacă ei sînt copii ai Luminii sau ai întunericului. Ceva asemănător cu grîul şi neghina care din aceeaşi apă/ploaie dau roade diferite, chiar diametral opuse.

Boabele de grîu sînt roade bune, iar cele de neghină sînt roade rele, chiar toxice.

Nu se va recolta niciodată boabe de grîu de la plantele de neghină. Şi nici boabe de neghină de la planta de grîu.

„Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini? Tot aşa orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte” (Matei 7:16-20).

4:13 ♦ Domnul intră în oameni atît sub forma de pâine şi de apă, cît şi sub formă de aer/oxigen. Şi iese din ei prin manifestări şi fapte. Tot acelaş Domn intra şi în păsări, în animale, în insecte, în peştii mărilor, dîndu-le putere să funcţioneze şi să rodească.

Fără Domnul, nimeni şi nimic nu mişcă. De aceea EL zice: ~ „despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic” (Ioan 15:4) ~ nici bine nici rău. Iar pentru că EL este Binele, Se bucură cînd trece printr-o fabrică-om din care rezultă ceva bun; chiar Îşi găseşte toată plăcerea în el. Dar cînd trece printr-o fabrică-om din care rezultă răul, nu numai că nu se bucură dar chiar se mînie, ajungînd să-l urască pe acel om.

4:14 ♦ Despre cei doi gemeni din burta Rebecăi, Domnul ştia că nu se va simţi bine în Esau apreciind că trebuia să-l urască; şi mai ştia că-Şi va găsi toată plăcerea în Iacov pe care l-a iubit încă înainte de a se naşte. Domnul Şi-a găsit toată plăcerea şi în Avraam, Isaac, Moise, Iosua, David, Solomon.

În Omul Isus Hristos, acelaş Domn deasemeni Îşi găsea toată plăcerea, declarînd aceasta în auzul tuturora.

Domnul a locuit şi în Samuel, Otniel, Ghedeon, Iefta, Samson, făcînd din ei cei mai de temut judecători şi cei mai mari izbăvitori.

5

5:1 ♦ Pe timpul lui Ezechia, Ierusalimul fusese împresurat de armata împăratului Asiriei.

Năvălirea lui Sanherib putea fi de natură a nimici Ierusalimul, din punct de vedere logic şi raţional. Tehnica de luptă a năvălitorilor era mult superioară, faţă de cea a băştinaşilor. Oştirea năvălitorilor era prea copleşitoare pentru ca Ezechia să poată face faţă împrejurărilor. Dacă s-ar fi aventurat în luptele cu invadatorii, ar fi fost sinucidere curată. De aceea el a preferat să dea tot aurul şi argintul existent la Templu şi din visterie. Şi tot era în pericol. El se aştepta şi la nişte biruri foarte greu de suportat, chiar risca sclavia poporului său.

5:2 ♦ Dacă puteai privi scena de undeva de sus, văzînd puzderia oştirii Asiriene, nu dădeai nici o şansă ca să mai scape cineva cu viaţă din Ierusalim. Dar planul Domnului era altul, nebazat pe logică, nici pe raţiune. Domnul făcuse doar o simplă repetiţie de împresurare a Ierusalimului, fără ca acesta să fie atacat sau dărîmat. Nu Sanherib trebuia să dărîme Ierusalimul, ci Nebucadneţar, un pic mai tîrziu pe vremea lui Matania/Zedechia.

5:3 ♦ Să vedem acum felul în care a măturat Domnul, oştirea Asiriană de pe scena teatrului desfăşurat în jurul Ierusalimului.

Această oştire a fost adusă cu tot tam-tam-ul în mod normal, aşa cum se proceda pe atunci.

Nu s-a făcut nici o abatere de la regulile războiului. Domnul le-a dat putere ca să ajungă oştirea aceea atît de numeroasă, şi să se aşeze în jurul Ierusalimului. Şi tot Domnul a măturat-o în mod supranatural de acolo. Citiţi în „2Împăraţi 19” toate amănuntele! Eu voi citi doar ce este mai important, ca să iasă în evidenţă că nu sîntem decît nişte piese de şah în mîna Domnului.

5:4 ♦ Despre Sanherib, Domnul zicea prin proorocul Isaia:

„Voi pune în el un duh care-l va face ca la auzul unei veşti pe care o va primi, să se întoarcă în ţara lui; şi-l voi face să cadă ucis de sabie în ţara lui” (2Împăraţi 19:7). Auzi ce trebuia să facă Sanherib. Nu ce vroia el.

„În noaptea aceea a ieşit Îngerul Domnului, şi a ucis în tabăra Asirienilor 185000 de oameni. Şi cînd s-au sculat dimineaţa, iată că toţi erau nişte trupuri moarte. Atunci Sanherib şi-a ridicat tabăra, a plecat şi s-a întors, locuind la Ninive. Şi pe cînd se închina în casa dumnezeului său Nisroc, fiii săi l-au ucis cu sabia” (2Împăraţi 19:35-37).

Aţi văzut că Sanherib, măcar că era un împărat atît de puternic, dotat cu o armată de invidiat, nu a făcut ce a vrut el? A făcut exact ceea ce Domnul a vrut ca el să facă.

Toţi sîntem în mîna Domnului şi ne comportăm nu cum vrem noi, ci cum vrea EL.

De aceea nici nu există mult rîvnitul ,,Liber Arbitru,,

Cine crede că se bucură de liberul arbitru, este împiedicat să vadă că Dumnezeu este suveran peste orice fel de trupuri făcute din lut, inclusiv şi peste cele cereşti.

5:5 ♦ Într-o altă predică pe care o intitulasem ,,Omul invizibil,, am arătat atunci că Domnul Isus se putea transforma din vizibil în invizibil. Voi aduce acum o completare, ca să vedeţi.

5:6 ♦ Vă rog să nu mă deranjaţi în timpul predicii. Vă voi asculta pe fiecare în parte după ce termin ce am din partea Domnului. Mesajul acesta este foarte împortant şi nu... Cum?... În cazul acesta, dacă-i cu voia Domnului... Lăsaţi-mă ca să anunţ mai întâi adunarea.

5:7 ♦ După cum vă spuneam la început, iată că familia îndoliată a adus copila moartă de la spital cu ambulanţa, şi nu putem ţine maşina aici în mod nejustificat prea mult. În cazul în care copila nu va învia, ambulanţa trebuie s-o ducă pînă acasă. Cei de la spital nu ştiu nimic de faptul că ambulanţa trece şi pe aici. Şoferul trebuie să justifice traseul şi timpul. De aceea, dacă sînteţi deacord, să facem o schimbare în program... Mulţumesc.

5:8 ♦ Aduceţi copila aici cu tot cu documentul de deces, prin care se confirmă moartea ei, ca să nu existe nici un dubiu. Nu vreau să aud discuţii că aş juca teatru, sau că ce se-ntîmplă pe unde mă aflu ar fi doar nişte scenarii ieftine sau nişte trucaje.

Vă rog să păstraţi liniştea indiferent ce se întîmplă. Nu vreau aplauze nici manifestări necontrolate. Nimeni nu se ridică în picioare ca să nu se stînjenească vizibilitatea celor din spate. Avem nevoie de disciplină.

5:9 ♦ Iată că este cineva care vrea să-mi spună ceva la ureche...

Gata, gata. Nu vreau să aud mai mult. N-aş vrea să mă transform într-un fariseu.

Viu este Domnul al cărui slujitor sînt că nu voi primi nimic de la familia aceasta.

Dar cine credeţi că sînt eu? Şi ce dacă sînt sărac? Dar chiar de-ar fi să nu-mi pot achita datoriile, şi-aş ajunge şi mai sărac decît acuma, şi tot nu voi accepta să primesc ceva de la voi.

5:10 ♦ Aţi văzut că nici Elisei n-a vrut să primească nimic de la Naaman? Nici măcar după ce acesta se vindecase de lepră. Cum credeţi voi că eu aş face altcumva decît Elisei?

Dacă copila aceasta va reveni la viaţă nu va fi meritul meu.

Şi dacă tot vreţi să fiţi recunoscători cuiva, de ce nu-L alegeţi pe Domnul?

Nici nu vreau să mă supăr pe voi. Dar nu ştiu dacă nu cumva nu L-aţi şi supărat deja pe Domnul. N-ar fi de mirare să plecaţi de aici cu copila la fel de moartă cum aţi şi adus-o.

Nu trebuie să mă înţelegeţi greşit. Vă înţeleg durerea. Dar nu trebuie să cădeţi dintr-o greşeală în alta, şi nu mă confundaţi cu vre-un preot de duzină.

Şi pentru ce aţi pus copila în raclă/sicriu?

Deci voi vă comportaţi ca şi cum este firesc să se întîmple. V-aţi pregătit de înmormîntare, nicidecum de înviere. Vreau să vă spun că aţi greşit adresa. Aici nu este cimitir.

Pentru ce aţi mai adus-o aici dacă tot vreţi s-o îngropaţi?

5:11 ♦ Vă rog foarte mult. Sicriul nu are ce căuta aici. Scoteţi-l afară cît de repede puteţi. Să-l îngropaţi la cimitir gol, chiar azi, dacă Domnul a găsit-o vrednică pe copilă de a fi înviată.

Să nu cumva să-l duceţi înapoi de unde l-aţi cumpărat, şi nici să-l puneţi pe foc. Cimitirul îşi va primi sicriul aşa după cum era programat, dar pe copilă o va trece lipsă la inventar, de va fi cu voia Domnului.

Înţeleg că nu mai ştiţi ce să faceţi, în situaţia în care vă aflaţi, dar dacă tot speraţi în învierea copilei, trebuie să vă pregătiţi de înviere, nicidecum de înmormîntare.

5:12 ♦ Nici lumînările nu vreau să le văd pe aici... nici tămîia. Nu am nevoie nici de cadelniţă.

Nu cumva aţi adus şi straie de preot? Sau dacă aţi adus un preot cu voi, aduceţi-l aici, şi eu mă dau la o parte.

Trebuie să ştiţi că aici nu voi face nici un ritual bisericesc. Nu vă voi cere să faceţi metanii şi nici în genunchi să staţi. Nu vreau să aprindeţi foc neadevărat în lumînările voastre.

Şi încă ceva. Nu vreau să văd pe nimeni îmbrăcat în doliu pe aici. Faceţi ce ştiţi ca să vă schimbaţi straiele de pe voi. Ce vreţi, să facă copila atac de cord cînd vă va vedea că vă comportaţi ca la cimitir?

5:13 ♦ Rog pe binevoitorii din adunare să-i ajutaţi ca să-şi schimbe îmbrăcămintea...

În timp ce parte dintre voi pregătiţi pe aici ca să nu arate atmosferă de priveghere, ceilalţi mergeţi să vă schimbaţi ţinuta vestimentară.

Iată că avem suficienţi voluntari care vor să vă ajute în acest sens.

Cum unde puneţi copila... O ţineţi în braţe, are doar 6 anişori. Aşezaţi-vă pe scaunele astea.

Nici de flori n-avem nevoie, decît dacă copila are vre-o preferinţă deosebită.

Chiar şi o păpuşă care-i place, ar fi nimerită.

6

6:1 ♦ Pînă se lămuresc cît de cît lucrurile pe aici, trebuie să vă spun că şi atunci cînd am predicat „Pilda Neghinei, Efectul Bumerangului şi Dumnezeu iubeşte lumea” au fost oameni care n-au ştiut ce au de făcut, venind la serviciul de vindecare cu mentalităţi şablonate de învăţături teologice care nu au nimic de a face cu planul de lucru a lui Dumnezeu. Unii chiar se-ncumetau să mă dăscălească şi pe mine, ce şi cum să fac, cum să procedez în anumite situaţii.

Mulţi oameni încă nu ştiu ce înseamnă a fi călăuzit direct de Dumnezeu.

Pe mine mă conduce Domnul. EL îmi arată ce am de făcut. Cum o să fac eu ce vrea omul?

6:2 ♦ Aşa mai zic şi eu. Nimeni nu mai este în doliu... şi nici lacrimi de tristeţe n-o să mai vedem dacă e cu voia Domnului.

Fiţi atenţi! Dacă copila va fi înviată, să nu cumva de bucurie s-o strîngeţi la piept şi să o sufocaţi. Deasemeni nu o copleşiţi cu sărutări. Nu vă apucaţi să-i spuneţi ce s-a-ntîmplat cu ea. Lăsaţi-o să înţeleagă că s-a trezit din somn şi că vă aflaţi într-o adunare unde se predică Cuvîntul Domnului. Dacă aţi adus de mîncare, pregătiţi-i ceva, pentru că este flămîndă.

Rog şi adunarea să nu dea de înţeles copilei că ar fi murit, dacă v-a învia. S-o priviţi ca şi cum ar fi adormit şi s-a trezit din somn.

Reamintesc că vreau disciplină şi ordine. De aplauze n-avem nevoie.

Iar dacă Domnul nu o va învia, să nu-I cereţi socoteală. EL este suveranul.

Vă rog să acceptaţi decizia Domnului indiferent de consecinţe.

6:3 ♦ Eu ştiu că am mai avut două cazuri, cu doi băeţaşi gemeni de 12 ani, care mîncaseră ciuperci în pădure, şi pe care i-a adus pădurarul morţi, acasă la ei.

Eram din întîmplare în satul acela, tocmai cînd au fost aduşi de pădurar. Eu nu ştiam nimic, dar pădurarul văzîndu-mă în maşină, a cerut un foc ca să-şi aprindă ţigara. Şi cum eu studiam harta ca să văd în ce direcţie să merg, l-am întrebat dacă trebuie să trec prin pădure, că foc n-aveam de unde să-i dau. Mi-a recomandat un drum ocolitor, dar dacă totuşi aş fi vrut să traversez pădurea, să nu cumva să culeg bureţi, explicîndu-mi ce păţiseră cei doi băieţi.

Am avut îndemn să merg la ei acasă. Oamenii erau deznădăjduiţi, puseseră şi doliu deasupra uşii de la intrare, dar m-au lăsat să mă rog Domnului.

Am plecat de acolo după ce i-am văzut pe copii mîncînd mămăliguţă cu brînză şi cu smîntînă.

Şi n-a fost meritul meu. Nu eu i-am înviat pe copiii aceia.

Nici în cazul acesta nu va fi meritul meu, dacă copila va fi înviată.

6:4 ♦ Aş vrea să vină acum, aici pe scenă, cîteva persoane pentru a confirma moartea copilei.

Dacă printre voi se află măcar un medic ar fi grozav...

Deja se anunţă trei medici....

Veniţi, veniţi. Şi voi.

Nu. Sînt suficiente 8 persoane. Dar hai şi voi ca să fiţi 10.

Vă rog să citiţi mai întîi actul de deces...

Corespund datele cu cele din certificatul de naştere? Corespund.

Uitaţi-vă şi prin buletine să vedeţi şi părinţii, dacă corespund şi ei.

Vedeţi şi pozele lor... Ei sînt aici în original... Iată că mama ţine copila în braţe.

Priviţi şi copila... Luaţii pulsul vă rog... Nu are puls? Nu are.

Nici sînge în obraji nu are... Este palidă la faţă... Buzele sînt învineţite.

Vedeţi dacă suflă cumva. Trebuie să convingeţi adunarea că-i moartă copila.

6:5 ♦ Să vină acum fiecare din voi la microfon şi să spuneţi adunării ce aţi constatat.

(Toţi au spus că fetiţa era moartă)

Cei care vor, pot să rămînă aici pe scenă, drept martori pentru ce se va întîmpla în continuare... Cum, toţi vreţi să rămîneţi? Păi n-am scaune pentru voi. Bine. Deacord.

Aşezaţi-vă aici într-o anumită ordine, pentru decor ca la fotograf.

Nu sîntem la nuntă, nici la înmormîntere... Dar cum sîntem priviţi, şi facem parte din peisaj, trebuie să arătăm bine.

6:6 ♦ Acum o să-mi daţi voie să am o discuţie cu Domnul, şi nu trebuie să vă ridicaţi în picioare. N-am să fac o rugăciune standardizată, şi nici ritualuri.

EL este aici, chiar dacă noi nu-L vedem, şi trebuie să-L respectăm şi să-I dăm slava cuvenită.

EL a văzut credinţa sau lipsa de credinţă din cei prezenţi aici, a văzut şi înteresul pe care-l manifestaţi de a asculta ce vă spune tot EL prin mine, şi de a vedea minunile care se petrec sub ochii noştri.

EL are putere de a învia copila asta, precum are şi puterea de a o lăsa la fel de moartă după cum a fost adusă aici.

Noi cu toţii sîntem în mîna Lui, şi EL face ce vrea cu noi.

6:7 ♦ Mie nu-mi rămîne decît să-I amintesc Domnului următoarele:

Doamne Isuse Hristoase, Tu care eşti Stăpînul nostru al tuturora, ne-ai lăsat ca să cunoaştem despre tine că Tu dai viaţă şi tot Tu omori. Aşa am găsit scris în Deuteronom 32:39 şi în 1Samuel 2:6. Şi tot aşa am găsit scris că tot Tu poţi să mai adaugi la viaţă.

În Isaia 38:5, cînd ai văzut lacrimile lui Ezechia şi ai auzit rugăciunea lui, î-ai oferit încă 15 ani de trăit.

Ezechia nu Ţi-a cerut şi un semn prin care să cunoască că ce i-ai promis se va împlini, dar Tu ai vrut ca el să fie convins de împlinirea făgăduinţei Tale.

6:8 ♦ Acuma, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, şi ai socotit de cuviinţă ca să lucrezi prin mine, eu ştiu că Tu ai întrerupt viaţa din copila asta, şi cum întrerupătorul este la Tine, Tu poţi să schimbi poziţia lui din nou pentru a o reconecta la viaţă.

Duhul programat ca să însufleţească copila asta, Tu l-ai retras din ea, dar tot Tu poţi să-l şi readuci înapoi în ea.

Tu eşti Stăpînul tuturor duhurilor, şi ele Îţi sînt toate supuse Ţie.

Oamenii aceştia chiar dacă Te-au supărat prin rătăcirea lor la cele lumeşti, Tu poţi să dai mînia la o parte, pentru că mînia Ta ţine doar o clipă (Psalm 30:5).

Nu privi Doamne la rătăcirile lor, şi iartă-i în îndurarea Ta cea mare. Tu nu eşti un Dumnezeu care să oboseşti iertînd (Isaia 55:7). Mulţumeşte-Te doar cu încercarea prin care i-ai trecut, şi vezi nevinovăţia copiluţei acesteia. Vezi că ea nu Ţi-a greşit cu nimic.

Tu ştii Doamne Isuse că eu nu-i cunosc pe oamenii aceştia, dar eu Te cunosc pe Tine.

Tu m-ai omorît şi pe mine, dar m-ai şi înviat. Şi m-ai lăsat să te văd. Şi nu am nici un merit nici măcar la învierea mea. Nu eu te-am rugat ca să mă învii. Tu ai găsit cu cale că aş fi meritat. Găseşte Doamne şi acuma un motiv de vrednicie în copila aceasta de a o reînsufleţi.

6:9 ♦ Reîntoarce duhul ei înapoi în trupul acesta care este zidirea mâinilor Tale. Nu lăsa să se piardă templul acesta în care Duhul trimis de tine ar putea să-şi găsească plăcerea.

Repară Doamne Isuse tot ce este defect în această zidire! Zi numai un cuvînt şi îngerii tăi vor fi din nou la cîrma acestui trup, spre al pune iar în funcţiune ca şi cum nimic nu i s-ar fi întîmplat.

Dacă eu sînt robul Tău, şi Tu Îţi găseşti plăcerea de a lucra prin mine, ia aminte la rugăciunea mea, şi fă să se vadă slava Ta în vremea aceasta a sfîrşitului de timp.

Eu cred că nu degeaba m-ai adus aici în adunarea asta, şi nu cred că Tu ai vrea să stai nepăsător la situaţia asta. Eu mă-ncred în Tine Doamne îndiferent de hotărîrea Ta.

Tu n-ai nevoie de credinţa nimănui ca să-Ţi împlineşti planurile Tale.

Dacă copila asta nu-i cuprinsă în planul Tău de lucru, Tu poţi schimba planul astfel încât ea să apară în lucrările Tale.

6:10 ♦ Noi ştim Doamne Isuse că nu te putem înfluienţa în deciziile pe care le iei. Tu ai putere sa ne aduci ca să trăim în lumea asta, şi tot Tu ne poţi şi mătura de pe scena lumii.

Dacă Tu m-ai îndemnat să intitulez predica de astăzi în aşa fel încît să se dea de înţeles că omul este doar o piesă ca de şah în mîna Ta, şi că Tu îi dai putere să funcţioneze, şi tot Tu i-o ceri înapoi, ca să i-o dai iarăşi cînd ai chef, acuma ai prilejul să demonstrezi aceasta.

Nu văd Doamne ce te-ar împiedica ca să faci semne şi minuni într-o zi ca asta.

Doamne Isuse, eu nu mai insist, pentru că ştiu făgăduinţa pe care ai făcut-o.

„Cereţi şi vi se va da, cereţi şi veţi primi, cereţi şi veţi căpăta” (Ioan 16:24).

„Orice veţi cere, rugîndu-vă cu credinţă, veţi primi” (Marcu 11:24).

„Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face” (Ioan 14:14).

Ştiu Doamne că nu te vei face de ruşine, nici de data asta.

6:11 ♦ Tatăl nostru care eşti pretutindeni în ceruri şi pe pămînt, eu ştiu că Tu ne vezi şi ne auzi. Apleacă-Ţi urechea, Te rog, la rugăciunea robului Tău, şi fă ca să se împlinească Cuvîntul Tău din Evanghelia după Ioan 14:12 prin care ai spus că cine crede în Tine, va face lucrările pe care le faci Tu. Scoală-Te Doamne şi auzi-mă ce-Ţi cer în Numele Domnului Isus.

6:12 ♦ Eu m-am rugat Domnului.

Credeţi voi că Domnul se află în mine ca să facă lucrarea aceasta de înviere? Credeţi.

Dar voi toată adunarea? Minunat. Credeţi cu toţii.

Păi nu-mi rămîne altceva de făcut decît să poruncesc ce vrea Domnul ca să se întîmple.

Poruncesc acuma duhului de leucemie şi duhului de moarte să părăsească trupul copilei acesteia în Numele Domnului Isus cel răstignit şi înviat.

Vreau un semn prin care să se cunoască că aţi ieşit, şi anume o umbră să treacă dintr-o parte în alta a ecranului.

Aşteptăm umbra măcar că nu este nici un nor pe cer...

Iată că umbra trece... O vedeţi cu toţii? O vedeţi.

Mulţumesc Doamne Dumnezeule!

6:13 ♦ Poruncesc acuma duhului copiluţei acesteia să-şi reintre în drepturi de a o însufleţi iar.

Mă voi apropia de copilă şi o voi lua de mînă.

Fetiţo, trezeşte-te şi îmbrăţişeaz-o pe mami, îţi spun...

Aşteptăm să vedem ce se petrece...

După cum vedeţi nu pot decît să oftez, şi să dau din umeri.

Dacă ar fi după mine, eu aş învia-o de mi-ar sta în putere, pentru ca Domnul să fie proslăvit prin mine. Dar nu depinde de mine.

Mai încerc odată. Dacă nici acuma... Nu mai ştiu ce să spun...

Poruncesc duhului acestei copile în Numele lui Isus Hristos, să-şi reia activitatea în ea.

6:14 ♦ Îmi pare rău dar va trebui să vă abţineţi cu lacrmile de mîhnire şi de supărare, ca să le daţi frîu liber celor de bucurie. Cînd voi număra pînă la trei, Domnul va învia copiluţa.

1... 2... 3. Gata. Fetiţa o îmbrăţişează pe mami, şi ce zice? ce zice?

Zice că îi este foame. O, Doamne Dumnezeule, îţi mulţumim, îţi mulţumim...

Daţi-i ceva să mănînce!

Dar de ce v-aţi ridicat în picioare cu toţii? Şi de ce plîngeţi?

Este lucrarea Domnului. Nu este meritul meu. Recunoaşteţi vă rog că Domnul este acelaşi ieri, azi şi în veci. Aşa lucrează Domnul. Singurul Domn neîmpărţit în trei persoane.

6:15 ♦ Eu n-am avut în program vre-o înviere, dar Domnul a avut. EL ştie cît de recunoscători Îi sînteţi, şi aşteaptă ca să vă botezaţi în Numele Domnului Isus ca să-I dovediţi credincioşie.

Va trebui să vă las ca să plecaţi cu ambulanţa înapoi la spital, că şi-aşa a întîrziat cam mult. Dar mai ales trebuie să mergeţi ca să vă anuleze certificatul de deces. Dacă lăsaţi pe mai tîrziu, cînd copila va merge la şcoală, veţi întîmpina probleme, şi numai judecătoria mai poate anula aşa ceva.

Dacă mai vrea să meargă cu ei cineva care să se şi-ntoarcă înapoi să ne povestească reacţia medicilor, ar fi minunat. Eu cred că două persoane sau trei e deajuns... Dacă vă duceţi cu maşinile voastre... puteţi merge chiar mai mulţi.

Noi şi-aşa o să încheiem cu predica, pentru că serviciul de vindecare ocupă destul de mult timp. Cu siguranţă ne veţi găsi aici. Cred că nu ne va prinde înserarea.

În timp ce ei se pregătesc de plecare, noi v-om continua pe scurt ce începusem.

7

7:1 ♦ Spuneam despre predica „Omul invizibil” unde arătam că Domnul putea să se facă nevăzut la clipeala ochilor.

Dacă EL a putut să transforme apa în vin la clipeala ochilor, cum n-ar fi putut să se transforme pe EL însuşi din vizibil în invizibil? EL este apa, şi apa se evaporă de nu se mai vede. Acest proces de evaporare este accelerat de aşa manieră încît să nu-i trebuiască timp îndelungat pentru ca să nu se mai vadă.

Domnul este şi Foc mistuitor care poate evapora apa la iuţeală.

Şi apa, aceeaşi apă, poate să redevină vizibilă în alt loc prin condensare. Se schimbă doar temperatura cu cea a punctului de rouă.

7:2 ♦ Imaginaţi-vă o imensă tablă de şah cam la dimensiunea suprafeţei totale a pămîntului.

Dumnezeu este ca un jucător de şah foarte iscusit. EL aduce pe scena acestei lumi oamenii de care are nevoie pentru a împlini scenariul întocmit încă din veşnicii. Şi tot EL îi şi scoate pe oameni de pe scenă. Pe unii îi mai readuce să mai funcţioneze din nou, aşa cum l-a adus pe Ilie de exemplu în trupul lui Ioan Botezătorul, şi-l mai aduce odată în unul din cei doi măslini.

7:3 ♦ Fac o parantază ca să vedem cîte persoane aduce de fapt Domnul.

Aparent par a fi trei persoane. Ilie Tişbitul, Ioan Botezătorul, Măslinul.

Dar de fapt este o singură persoană, şi anume Ilie, care poate funcţiona atît în trupul lui de origine, cît şi în trupul numit Ioan Botezătorul, dar şi în Măslin. Să nu uităm că acelaş Ilie a funcţionat şi în Elisei. Şi nu trebuie să-l vedem pe Ilie triunic sau într-un fel de pătrime.

7:4 ♦ Acelaş lucru se întîmplă şi cu Dumnezeu. EL este o singură persoană care se poate manifesta ca un om în Fiul, sau în Melhisedec, ori în Moise. Şi tot EL se poate manifesta ca fiind o pasăre ori un peşte sau orice fel de vieţuitoare.

Singurul Dumnezeu poate fi atît în mine cît şi în tine, oricine ai fi tu. EL poate fi spectator în acelş timp ce este şi actor ce-Şi joacă rolul într-un spectacol. Tot EL poate fi pasiv în timp ce poate fi şi foarte activ. EL poate fi aici în timp ce poate fi şi acolo şi oriunde în altă parte. EL este pretutindeni, şi este totul în toţi. Tot EL este şi nimicul atît de existent.

Dumnezeu poate fi atît lucrătorul unei podgorii dar poate fi şi viţa de vie în acelaş timp. Iar noi sîntem mlădiţele ca mădulare ale Lui. Mădularele care-L încurcă, sau care nu-I sînt de folos le înlătură, în timp ce pe cele cu care lucrează rodind roadă bună, le păstrează.

7:5 ♦ Orice mlădiţă, aşa cum o vedem în viţa de vie, poate fi un om. Orice lucru poate că a fost un om cîndva, sau poate deveni un om cîndva.

Stâlpul de sare a putut deveni o femeie care se manifesta ca fiind nevasta lui Lot.

Acest stâlp de sare a funcţionat ca un om destui ani; s-a născut ca un copil de parte feminină, a crescut, s-a jucat, a devenit adolescentă, a iubit, şi-a cunoscut soţul, a născut copii, a fost ascultătoare sau neascultătoare. Dar la un moment dat a trebuit să redevină iarăşi ce a fost odinioară, adică tot un stâlp de sare. Vedeţi Geneza 19:26.

Ce era stâlpul de sare înainte de a fi adus în lumea asta a suferinţei? Era ceva pasiv ce se afla în aşteptare. Ceva fără valoare, fără a prezenta vre-un semn de viaţă. Nu mişca, nu vorbea, nu-i era sete, nici foame, nu se-mbolnăvea, nu-i trebuia îmbrăcăminte, nu avea o formă definită. Era ca o piatră.

7:6 ♦ Auzi ce era nevasta lui Lot. O piatră. Un sâlp de sare.

Noi toţi am fost cîndva pietre, roci, stâlpi de sare sau de granit; ţărînă, lut, minereu.

Este scris: „Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam” (Matei 3:9).

Din ce ridică Domnul fii lui Avraam? Auzi că din pietre. Deci noi fusesem nişte pietre.

,,Vă spun că dacă vor tăcea ei, ~pietrele vor striga~,, (Luca 19:40).

Vedeţi voi ce fac pietrele? Pietrele pot să strige. Şi nu numai pietrele. Chiar şi sîngele vărsat poate să strige din pămînt. Dar asta vom discuta într-o altă predică pe care o voi intitula „Glasul sîngelui”.

7:7 ♦ Acum pentru ca să încheiem vom vedea tabla de şah de mărimea pămîntului ca pe o scenă unde Dumnezeu aduce oamenii tot aşa cum cresc mlădiţele în viţa de vie.

Ştiţi voi ce era copila care tocmai a fost înviată de Domnul în văzul vostru? Era o mlădiţă care a fost tăiată din viţa de vie. Ea n-o mai funcţionat de ieri pînă azi. Dar azi Domnul a reconectat-o la viaţă ca să devină o nouă rădăcină de vţă de vie. Ea este acum pe post de butaş pus/plantat în pămînt ca să se prindă. Şi s-o prins pentru că a vrut Domnul, nu pentru c-ar fi vrut ea.

Butaşii nu sînt puşi la prins imediat ce sînt tăiaţi. Ei sînt puşi grămăjoară toţi la un loc, legaţi în snopi sau aruncaţi în nişte coşuri; abea a doua zi, sau chiar a treia, vor fi plantaţi. Ei pot fi duşi la piaţă spre vînzare sau pot fi folosiţi de acelaş propietar.

7:8 ♦ Fiţi atenţi ce se-ntîmplă cu piesele astea de şah pe care le-am pus aici grămadă, albele împreună cu negrele. Ele nefiind pe tabla de şah, măcar că au o anumită formă, nu mai au nici o valoare. Ele se odihnesc. Şi nu se bat între ele. Dar dacă le voi pune din nou pe tablă grupate, albele separat de cele negre, le voi pune să se şi bată intre ele. Auzi unde se bat ele; numai pe tabla de şah. Şi îndiferent cum vor ieşi de pe tabla de şah, ele ajung în grămada asta fie c-or fost învingătoare sau nu, neavînd vre-un merit şi nici o vină. Eu voi fi acela care am mai rezolvat o problemă de şah cîştigînd sau pierzînd o bătălie.

7:9 ♦ Biblia este plină de războaie.

Oamenii au fost aduşi pe scena lumii pentru ca să nu trăiască în pace, ci să se lupte între ei. Oamenii se tăiau cu săbiile, erau străpunşi cu suliţe, erau sfîrtecaţi, măcelăriţi; ei între ei.

Domnul zice: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea” (Ioan 14:27).

Şi tot EL zice: „Să nu credeţi că am venit ca să aduc pacea pe pămînt; n-am venit s-aduc pacea ci sabia” (Matei 10:34).

„Credeţi că am venit să aduc pace pe pămînt? Eu vă spun; nu; ci mai degrabă dezbinare” (Luca 12:51).

Asta înseamnă că pacea pe care o dă/lasă Domnul copiilor Săi nu se găseşte pe pămînt, ci altundeva în ceruri, acolo unde este Sfîntul Hambar.

Abea în ceruri nu ni se va tulbura inima nici n-o să n-i se mai înspăimînte.

7:10 ♦ Cînd Domnul a fost ca un om printre oameni pe pămînt, EL a venit într-o lume plină de violenţe. Erau sclavi şi stăpînitori de sclavi. Mulţi oameni trăiau cu frica-n suflet ca nu cumva dintr-un om liber să devină rob.

Orice rob/sclav nu putea să se bucure de drepturi. El avea doar obligaţii. Mereu era în suferinţă. Fie că muncea, fie că nu; fie că era ascultător sau nu, el tot mînca bătaie. Era biciuit şi torturat cu motiv ori fără motiv. Putea fi vîndut sau cumpărat precum animalele. Pentru el viaţa era un coşmar. De aceea îşi aştepta cu răbdare sfârşitul misiunii sale pe pămînt.

7:11 ♦ Găsim scris că Domnul era „Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi ~ obişnuit cu suferinţa~, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la EL” (Isaia 53:3).

De ce era EL obişnuit cu suferinţa?

Păi EL a cunoscut atîta frămîntare înainte de a veni ca Împărat. EL fusese timp de veacuri frămîntat în toate felurile, suferind o sumedenie de transformări. Chiar şi în sclavi sălăşluise. De aceea era atît de obişnuit cu suferinţa. Pentru EL nu era o noutate, nici sperietoare. EL putea să moară şi să învie, şi n-ar fi fost prima dată. EL se putea muta dintr-un trup în altul, şi putea să folosească chiar mai multe trupuri în acelaş timp. Şi nu era neapărată nevoie să folosească numai trupuri de oameni.

7:12 ♦ Cînd Adam şi Eva au fost izgoniţi din Eden, lor l-i s-au găsit şi o vină, ca motiv de a păşi pe un alt tărîm al suferinţei. Dar animalele n-au fost vinovate cu nimic, şi chiar şi ele au fost obligate să sufere pe pămînt.

Dar este totuşi o deosebire. Despre animale, Biblia nu ne spune c-ar fi avut şi ele acces în Eden. Animalele au fost făcute în afara Edenului. Adam tot în afara Edenului a fost făcut; numai că el a fost introdus în Eden şi aşezat în Grădină ca s-O lucreze şi s-O păzească (Geneza 2:15).

Auzi pentru ce a fost adus omul în Eden. Ca să lucreze Grădina şi s-O păzească.

De ce trebuia lucrată Grădina Eden şi de ce trebuia păzită? Cine să atace Edenul?

Acestea sînt întrebări care-şi vor găsi răspunsul într-o altă predică.

7:13 ♦ Acum nu ne mai permite timpul să zăbovim prea mult. Avem de lucru suficient de mult în serviciul de vindecare, şi nu trebuie să ne prindă seara aici.

Începînd cu lăsarea serii, grădina asta de vară/toamnă are altceva în program.

De reţinut că Domnul fiind Viţa de vie, avea şi de aici experienţa suferinţei.

Strugurii de viţă de vie sînt trecuţi prin zdrobitor şi prin teasc ca să ajungă a fi vin.

Înainte de descoperirea zdrobitorului, strugurii erau călcaţi în picioare de oameni şi de cai.

Imaginaţi-vă suferinţa lor. Şi strugurii sînt mădulare ale viţei de vie.

Dacă noi sîntem mădulare ale Domnului, tratamentul este acelaş.

Suferinţa este necesară transformării, pentru că nimic nu se pierde, nimic nu se cîştigă, ci totul se transformă. Nu pentru că vrem noi ci pentru că aşa vrea Domnul.

7:14 ♦ Aducem toată lauda şi închinarea Dumnezeului care este atît de minunat, şi-I mulţumim pentru descoperirile tainelor Sale pe care le face acum la vremea sfîrşitului de timp.

Ne bucurăm în Domnul măcar că mai şi suferim, ştiind prea bine că sîntem mădularele Lui şi că despărţiţi de EL nu putem face nimic. Preferăm să rămînem în EL decît în afara Lui.

Îţi mulţumim Tată pentru că ai slobozit Cuvîntul Tău aşa cum ai vrut ca să-L auzim astăzi; Îţi mulţumim pentru Jertfa de la Golgota prin care ştim de mîntuirea noastră, şi-ţi mulţumim că ne auzi cînd strigăm către Tine, în Numele Domnului Isus Hristos. Amin!